Vârsta la care creierul atinge apogeul nu este 25 de ani, așa cum se credea până acum, spun specialiștii într-un nou studiu
O meta-analiză realizată în Australia susține că funcționarea mentală generală atinge un vârf între 55 și 60 de ani. Echipa condusă de profesorul Gilles Gignac (University of Western Australia) a standardizat date din studii despre 16 trăsături cognitive și de personalitate, obținând o curbă comună a evoluției lor pe parcursul vieții. Rezultatul: un „apogeu psihologic” în intervalul 55–60 de ani, urmat de un declin care devine vizibil în jurul vârstei de 65 de ani și se accentuează după 75 de ani.
Autorii notează că acest profil poate explica de ce rolurile de leadership solicitante sunt adesea ocupate de persoane între 55 și 60 de ani, în timp ce este mai puțin probabil ca vârful de aptitudine pentru astfel de poziții să apară înainte de 40 de ani sau după 65 de ani. Studiul a fost publicat în revista Intelligence și a inclus, printre altele, o măsură compozită denumită „weighted cognitive ability composite” (WCAC).
Ce au măsurat cercetătorii și ce înseamnă „vârf”
Analiza a urmărit traiectoriile unor domenii precum raționamentul, vocabularul, memoria, viteza de procesare, cunoștințele și inteligența emoțională, dar și „Big Five” (extraversie, stabilitate emoțională, conștiinciozitate, deschidere, agreabilitate). Combinate, aceste curbe au indicat un maxim agregat la 55–60 de ani, cu diferențe între componente: de pildă, conștiinciozitatea tinde să culmineze în jur de 65 de ani, iar stabilitatea emoțională chiar mai târziu, spre 75 de ani.
Unele aptitudini par să continue să se îmbunătățească în deceniile târzii ale vieții. Rezistența la biasuri cognitive — acele scurtături mentale care pot distorsiona judecata — poate avansa până în anii 70 și chiar 80. Totodată, cercetătorii evidențiază distincția clasică dintre „inteligența fluidă” (putere de procesare, în general la vârf în jurul vârstei de 20 de ani) și „inteligența cristalizată” (cunoaștere acumulată), care crește odată cu experiența, noteaza The Independent.
Implicații pentru muncă și ce arată studiile conexe
Autorii sugerează că funcționarea psihologică generală din intervalul 55–60 de ani este deosebit de potrivită pentru sarcini complexe de decizie și conducere. Chiar și așa, lucrătorii mai în vârstă întâmpină dificultăți la reintrarea pe piața muncii după pierderea unui job, ceea ce poate reflecta prejudecăți privind apropierea de pensionare, nu neapărat capacitatea reală.
Rezultatele sunt puse în context și de date biologice recente. Un studiu din 2024 a identificat trei „valuri” ale îmbătrânirii cerebrale pe baza nivelurilor a 13 proteine din sânge, cu vârfuri la 57, 70 și 78 de ani. Aceste repere proteomice sugerează momente cheie pentru intervenții care să mențină sănătatea creierului și se aliniază, parțial, cu concluzia că o parte a funcționării cognitive și a trăsăturilor adaptative atinge maxime în „mijlocul vieții”.
Concluzia cercetătorilor australieni este că, dincolo de scăderile precoce în unele abilități fluide, capacitatea funcțională umană — privită mai larg, incluzând trăsături adaptative — atinge apogeul în jurul vârstelor 55–60. Evaluările ar trebui, prin urmare, să se concentreze pe abilitățile efective și pe profilul trăsăturilor, nu pe presupuneri legate strict de vârstă.
Nota redacției Playtech: Acest articol are caracter informativ și nu înlocuiește un consult medical; vă sfătuim să cereți întotdeauna sfatul medicului specialist sau un consult de specialitate înainte de a începe sau modifica orice rutină de exerciții sau evaluări la domiciliu.