Uriașii din mituri și realitate. Ce spun specialiștii despre existența giganților?
:format(webp):quality(80)/https://playtech.ro/wp-content/uploads/2025/01/gigant-800x450.jpg)
Giganții au fost mereu prezenți în miturile și legendele lumii, de la ciclopii grecilor antici până la uriașii din basmele românești. Chiar și Biblia face referire la nefilimi, ființe gigantice care ar fi trăit pe Pământ. Dar sunt acești giganți doar rodul imaginației umane sau au existat cu adevărat? Cercetătorii au analizat mai multe ipoteze, iar unele dintre ele sugerează că la baza acestor mituri stau specii dispărute de hominizi, vânători uriași din Paleolitic sau chiar oameni care sufereau de gigantism.
Gigantophitecus, hominidul care ar fi putut inspira miturile
Una dintre cele mai interesante teorii este legată de Gigantophitecus, o primată uriașă descoperită în Asia. Primele fosile ale acestui animal au fost găsite în 1935 de paleontologul G.H.R. von Koenigswald, iar ulterior s-au descoperit sute de dinți și câteva mandibule care sugerează că această specie putea ajunge la 3 metri înălțime și 300 kg.
:format(webp):quality(80)/https://playtech.ro/wp-content/uploads/2025/01/gigantopithecus-was-badass-for-b-800x453.jpg)
Gigantophitecus
În anii ‘40, antropologul Franz Weidenreich a propus ideea că Gigantophitecus ar fi fost un hominid strămoș al omului, pe care l-a numit „Gigantanthropus”. Deși cercetările mai recente au arătat că acest gigant era mai degrabă înrudit cu urangutanii decât cu oamenii, rămâne posibilitatea ca vânătorii paleolitici să fi întâlnit astfel de creaturi și să le fi transformat în legende transmise din generație în generație.
Dispariția lui Gigantophitecus s-a produs acum aproximativ 100.000 de ani, probabil din cauza lipsei de hrană și a incapacității de a se adapta la schimbările climatice. Totuși, poveștile despre ființe gigantice ar fi putut rămâne în memoria colectivă și să fi influențat miturile despre uriași din întreaga lume.
Vânătorii de mamuți, giganții din preistorie
O altă ipoteză sugerează că miturile despre giganți ar putea proveni de la populațiile de vânători de mamuți din perioada Gravettiană, acum aproximativ 29.000 de ani. Acești oameni, deși aparțineau speciei Homo sapiens, aveau o statură neobișnuit de mare.
Paleontologii au descoperit în Italia, în peșterile de la Grimaldi, schelete de vânători gravettieni care măsurau peste 1.96 metri înălțime. La acea vreme, un om obișnuit avea o înălțime medie de aproximativ 1.70 metri, ceea ce făcea ca acești indivizi să fie percepuți ca adevărați giganți.
Unii cercetători, precum Pavel Grasgruber de la Universitatea Masaryk din Cehia, cred că acești vânători au fost sursa primelor legende despre uriași. Pe măsură ce aceste povești au fost transmise în timp și s-au amestecat cu alte mituri, ele au dus la apariția unor figuri legendare precum Goliat, uriașii nordici sau uriașii din basmele românești.
Gigantismul, explicația medicală a uriașilor din istorie
În unele cazuri, miturile despre giganți ar putea avea o bază reală, dar explicabilă medical. Oamenii care sufereau de gigantism, o afecțiune cauzată de excesul de hormoni de creștere, ajungeau la dimensiuni impresionante și puteau fi considerați ființe supranaturale de către contemporanii lor.
Un exemplu celebru este Cornelius Magrath, un irlandez din secolul al XVIII-lea care a atins 2.5 metri înălțime. De-a lungul istoriei, Irlanda a fost casa a numeroși „giganți”, unii atingând chiar și 2.48 metri. Documentele istorice atestă peste 100 de giganți irlandezi faimoși, iar unii dintre ei nu sufereau de gigantism, ci moșteneau o mutație genetică veche de 4300 de ani.
:format(webp):quality(80)/https://playtech.ro/wp-content/uploads/2025/01/Cornelius_Magrath-Portrait-De-Lo.jpg)
Cornelius Magrath
Unii dintre acești uriași irlandezi au trăit până la 100 de ani, iar alții au ajuns soldați în armatele prusace, unde erau folosiți ca grenadieri datorită staturii lor impresionante. Acești indivizi reali, împreună cu poveștile exagerate care s-au țesut în jurul lor, ar fi putut contribui la miturile despre giganți care persistă până astăzi.
Mit sau realitate?
Deși nu există dovezi directe ale existenței unor uriași legendari, mai multe teorii sugerează că miturile despre giganți ar putea avea o bază reală. Fie că vorbim despre primate gigantice precum Gigantophitecus, despre vânători de mamuți cu staturi neobișnuite sau despre oameni cu gigantism, fiecare dintre aceste explicații oferă un posibil răspuns la întrebarea: de ce toate culturile lumii au legende despre uriași?
Până când știința va oferi un răspuns definitiv, poveștile despre giganți rămân în continuare un subiect fascinant, situat la granița dintre mit și realitate.