Un prădător marin de acum 360 de milioane de ani rescrie ceea ce știm despre evoluția peștilor antici

Cu sute de milioane de ani înainte ca orașul Cleveland să prindă contur pe hartă, regiunea era acoperită de ape puțin adânci, populate de unele dintre cele mai bizare creaturi ale erei Devoniene. Printre acestea, un prădător uriaș făcea legea: Dunkleosteus terrelli, un pește blindat de peste 4 metri lungime, capabil să sfâșie orice i-ar fi stat în cale. Un nou studiu, primul din aproape un secol care reanalizează în mod detaliat anatomia acestei specii iconice, scoate la iveală trăsături și mai ieșite din comun decât se credea.

Un prădător uriaș, unic chiar și pentru vremea lui

Dacă te-ai fi aflat în Cleveland acum 360 de milioane de ani, nu doar că ai fi fost în ape deschise, dar ai fi înotat chiar lângă unul dintre cei mai feroce prădători ai istoriei. Dunkleosteus domina lanțurile trofice ale mării devoniene, iar noul studiu confirmă că nu semăna cu nimic viu astăzi.

Creatura, lungă de 4,2 metri, avea un cap și o parte frontală a corpului acoperite cu plăci osoase masive, însă restul scheletului era alcătuit în mare parte din cartilaj — o combinație între peștii placodermi și rechinii moderni. Analiza recentă arată că aproape jumătate din craniul său era format din cartilaj, un procent mult mai mare decât se estimase.

Interesant este că Dunkleosteus nu era doar un gigant blindat. Avea o particularitate anatomică rară chiar și în rândul rudelor sale: fălcile lui nu aveau dinți, ci lame osoase tăioase, capabile să zdrobească armuri naturale sau să spintece prada cu o forță uriașă.

Horoscop zilnic 15 decembrie 2025. Zodia care are parte de mari schimbări

Horoscop zilnic 14 decembrie 2025. Zodia care trebuie să ia o decizie grea astăzi

Într-o perioadă în care viața marină era deja diversă și adesea ciudată, acest prădător reușea totuși să se remarce ca un adevărat „ciudat al oceanului”.

Cercetătorii redescoperă anatomia lui Dunkleosteus după aproape un secol

Studiul coordonat de Russell Engelman, doctorand la Case Western Reserve University, marchează prima reevaluare completă a fălcilor și musculaturii acestei specii din 1932 până astăzi. Deși Dunkleosteus a fost descoperit în anii 1860 și a devenit rapid „vedeta” grupului de pești placodermi, multe dintre presupunerile despre anatomia lui s-au bazat pe date vechi și incomplete.

Accesul la colecția excepțional de bogată a Cleveland Museum of Natural History — cea mai mare din lume pentru această specie — a permis echipei să revizuiască modul în care oasele se articulează, unde se fixau mușchii și cum funcționau mecanismele de mușcătură.

Noile descoperiri includ:

• o structură complexă a cartilajului cranian, mult mai extinsă decât se credea;
• un canal osos dedicat unui mușchi al maxilarului — o trăsătură rar întâlnită la peștii fosili;
• detalii care sugerează o diversitate ecologică mai mare a grupului arthrodirilor decât se anticipa.

Aceste rezultate schimbă percepția asupra întregului grup evolutiv: placodermii nu mai sunt considerați „animale primitive”, ci o linie extrem de variată, cu adaptări complexe.

De ce era Dunkleosteus atât de diferit și ce înseamnă asta pentru știință

Caracteristicile neobișnuite ale lui Dunkleosteus — inclusiv lamele osoase, musculatura puternică și combinația unică de cartilaj și plăci — arată că evoluția marină din Devonian a fost mult mai dinamică decât se credea. Prădătorul nu era doar un „gigant înfricoșător”, ci și un model evolutiv sofisticat.

Faptul că seamănă parțial cu rechinii moderni sugerează o convergență evolutivă: două linii complet diferite de vertebrate au dezvoltat soluții anatomice comparabile pentru supraviețuirea în mediul marin.

Pentru paleontologi, descoperirile au implicații importante:

• ajută la reconstruirea mai precisă a ecosistemelor devoniene;
• oferă indicii despre modul în care structurile de mușcătură au evoluat la peștii vertebrați;
• rescriu relațiile dintre grupurile de placodermi.

Chiar dacă Dunkleosteus pare un outsider al propriei familii, tocmai acest lucru îl face atât de important. Cu fiecare nouă descoperire, ajungem mai aproape de a înțelege nu doar această specie spectaculoasă, ci și diversitatea uimitoare a peștilor antici.

Cu toate ciudățeniile lui, Dunkleosteus rămâne una dintre cele mai iconice creaturi ale Erei Devoniene. Iar faptul că reușește încă să surprindă oamenii de știință, la aproape 160 de ani de la descoperire, îl transformă într-un adevărat superstar al paleontologiei — un monstru marin cum nu vom mai vedea vreodată.