Un posibil „Ozempic natural”: Un microb intestinal ar putea regla glicemia și pofta de dulce

O echipă internațională de oameni de știință a identificat un mecanism biologic ce ar putea funcționa ca o alternativă naturală la medicamentele de tip Ozempic.

Cercetările arată că un anumit microb intestinal și produșii săi metabolici influențează direct modul în care organismul secretă hormonul GLP-1, esențial pentru controlul glicemiei și al senzației de sațietate.

Rezultatele, obținute pe șoareci și susținute de date umane preliminare, provin dintr-un studiu coordonat de specialiști de la Jiangnan University din China.

Prin creșterea nivelului acestui microb în intestinul șoarecilor diabetici, cercetătorii au observat o stimulare vizibilă a hormonului GLP-1, același mecanism pe care îl exploatează medicamente precum semaglutida, substanța activă din Ozempic, se arată în Nature Microbiology.

Microbiomul intestinal, posibilă cheie pentru reglarea naturală a GLP-1

GLP-1 este produs în mod natural de organism și joacă un rol critic în menținerea glicemiei în limite normale și în controlul apetitului.

Persoanele cu diabet de tip 2 prezintă adesea o disfuncție a acestui hormon, ceea ce explică succesul medicamentelor care îl imită.

Pentru a evita dependenta de tratamente injectabile, o parte dintre cercetători încearcă să descopere modalități prin care corpul să fie stimulat să producă singur mai mult GLP-1.

Studiul sugerează că speciile bacteriene precum Bacteroides vulgatus ar putea fi un element central în acest proces. Echipa a constatat că atunci când șoarecii nu mai puteau produce o proteină intestinală numită Ffar4, populațiile de B. vulgatus se reduceau semnificativ, ceea ce conducea la scăderea hormonului FGF21, un compus asociat cu pofta de dulce.

Mai mult, cercetările anterioare arată că medicamentele de tip GLP-1 agonist stimulează eliberarea FGF21, ceea ce reduce preferința pentru alimente bogate în zahăr.

Studiile genetice la oameni merg în aceeași direcție: persoanele cu variante genetice legate de FGF21 au o tendință cu până la 20% mai mare de a consuma în exces alimente dulci.

Cum ar putea funcționa un „tratament natural” inspirat din microbiom

Pentru a testa efectele directe ale microbilor intestinali, cercetătorii au administrat șoarecilor un metabolit produs de B. vulgatus. Rezultatul a fost o creștere a secreției de GLP-1 și, ulterior, a hormonului FGF21.

Combinația dintre cei doi hormoni a condus la o reducere a poftelor pentru alimente dulci și la o reglare mai eficientă a glicemiei.

Într-un studiu clinic preliminar care a inclus 60 de persoane cu diabet de tip 2 și 24 de voluntari sănătoși, echipa a observat că anumite mutații ale genei Ffar4 erau asociate cu preferință crescută pentru zahăr și cu producție mai mică de FGF21.

Acest lucru sugerează că microbiomul și genetica interacționează în mod direct în modularea comportamentului alimentar și în riscul de diabet.

Deși rezultatele sunt promițătoare, rămâne de văzut dacă aceleași mecanisme pot fi replicate la scară largă în populația umană.

Cercetătorii subliniază însă că descoperirea oferă o direcție solidă pentru dezvoltarea unor terapii care să stimuleze procesele naturale ale organismului, fără a se baza pe medicamente costisitoare sau tratamente invazive.