Un medicament pentru Alzheimer ar putea îmbunătăți comportamentele sociale la unii copii cu autism

Un medicament dezvoltat inițial pentru încetinirea evoluției bolii Alzheimer ar putea avea efecte neașteptate și promițătoare în cazul copiilor cu tulburări din spectrul autismului (ASD). Este concluzia unui mic studiu clinic realizat de cercetători de la Massachusetts General Hospital și Universitatea Harvard, care sugerează că substanța activă memantina poate ajuta un anumit subset de copii să își îmbunătățească abilitățile sociale.

Deși rezultatele nu sunt încă definitive și necesită validări prin studii mai ample, vestea deschide o nouă direcție de cercetare pentru o afecțiune complexă, cu multiple manifestări și cauze.

Memantina, cunoscută și sub numele comercial Namenda, acționează prin blocarea receptorilor de glutamat din creier. Glutamatul este un neurotransmițător esențial, dar în cantități prea mari poate deveni toxic și dăunător pentru celulele nervoase. În bolile neurodegenerative, cum este Alzheimer, reducerea nivelurilor excesive de glutamat contribuie la încetinirea degradării neuronale.

Un aspect important al cercetării este faptul că o regiune a creierului – cortexul cingulat anterior pregenual (pgACC) – are o concentrație ridicată de receptori de glutamat și este implicată în procese precum recunoașterea emoțiilor și interacțiunea socială. La unii indivizi cu autism, s-au observat dezechilibre ale glutamatului în această zonă, ceea ce ar putea explica dificultățile de comunicare și comportamentele sociale atipice.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

Astfel, ipoteza oamenilor de știință a fost că, prin reglarea nivelului de glutamat, memantina ar putea îmbunătăți funcțiile sociale la acei copii unde dezechilibrul chimic este prezent.

Detaliile studiului clinic și rezultatele obținute

Noul studiu, publicat în revista JAMA, a inclus 33 de participanți cu vârste între 8 și 17 ani, toți fără dizabilități intelectuale asociate și predominant de sex masculin. Grupul a fost împărțit în două: jumătate dintre copii au primit zilnic o doză de 20 de miligrame de memantină timp de 12 săptămâni, iar cealaltă jumătate a primit un placebo.

Rezultatele au arătat că efectele cele mai notabile au apărut la copiii care prezentau niveluri anormal de ridicate de glutamat în pgACC. În cazul acestora, părinții și îngrijitorii au raportat îmbunătățiri clare în ceea ce privește comunicarea, interacțiunea socială și implicarea în activități cu ceilalți.

Totuși, beneficiile nu s-au regăsit la toți participanții. Doar aproximativ jumătate dintre copii prezentau acest tipar biochimic, ceea ce sugerează că memantina nu poate fi considerată o soluție universală pentru autism, ci mai degrabă un potențial tratament țintit pentru o parte a pacienților.

Această concluzie ar putea explica și de ce un studiu anterior, realizat în 2017, nu a găsit beneficii clare ale medicamentului. Atunci, analiza a fost aplicată uniform tuturor copiilor, fără a lua în calcul existența unor subseturi distincte de pacienți.

Autismul, ca spectru și nevoia de tratamente personalizate

Tulburările din spectrul autismului sunt extrem de variate, atât în ceea ce privește simptomele, cât și severitatea lor. De la dificultăți de comunicare și interacțiune socială, până la comportamente repetitive și sensibilități senzoriale, autismul este influențat de o combinație complexă de factori genetici și de mediu.

Tocmai această diversitate face ca un singur tratament universal să fie improbabil. În schimb, cercetările recente, inclusiv studiul cu memantină, arată că identificarea unor biomarkeri specifici (precum nivelurile de glutamat) ar putea deschide calea către terapii personalizate.

Cercetătorii subliniază că memantina ar putea oferi beneficii unui „procent substanțial” de pacienți, reducând în același timp riscul ca alți copii, care nu ar avea de câștigat, să fie expuși inutil la medicament.

Totuși, înainte de a putea recomanda utilizarea pe scară largă, sunt necesare studii clinice mai ample și mai riguroase, care să confirme aceste rezultate preliminare și să stabilească dozele, siguranța și profilul exact al pacienților care ar putea beneficia.

Descoperirea că un medicament conceput pentru Alzheimer ar putea ajuta o parte dintre copiii cu autism este un pas important spre înțelegerea mai bună a acestei tulburări complexe. Chiar dacă memantina nu este o soluție universală, studiul deschide drumul către tratamente personalizate și aduce speranță familiilor care caută metode eficiente de sprijin pentru copiii lor.