Un document medieval contestă autenticitatea Giulgiului de la Torino. Cum scoate la iveală descoperirea frauda clericală
Un manuscris descoperit recent aduce noi argumente că faimoasa Giulgiu de la Torino nu ar fi fost niciodată giulgiul lui Iisus Hristos, ci rezultatul unei înșelătorii clericale.
Sacra Giulgiu, păstrată la Torino și expusă doar în momente speciale în Catedrala Sfântul Ioan Botezătorul, este de secole venerată de milioane de credincioși.
O descoperire care schimbă perspectiva asupra relicvei
Pe pânza de in se distinge imaginea slabă a unui bărbat gol, identificată de tradiția catolică drept chipul lui Iisus după crucificare.
Încă din apariția sa, în 1354, autenticitatea relicvei a fost pusă la îndoială. Chiar și Biserica Catolică a ezitat să o recunoască oficial drept giulgiul Mântuitorului, iar numeroase cercetări științifice și istorice au sugerat că obiectul ar putea fi o realizare medievală.
Cea mai veche mărturie scrisă care contesta giulgiul era o scrisoare din 1389 a episcopului de Troyes, Pierre d’Arcis, care susținea că pânza era un fals. Însă noua descoperire împinge această cronologie cu aproape două decenii în urmă.
Un document analizat și publicat în Journal of Medieval History arată că reputatul teolog francez Nicole Oresme (1325-1382), devenit ulterior episcop de Lisieux, descria Giulgiul ca fiind „un fals evident și patentat”, rezultat al înșelătoriilor unor clerici din secolul al XII-lea.
Mărturia lui Nicole Oresme și impactul studiului
Oresme critica deja în secolul al XIV-lea practicile religioase în care clerici inventau miracole pentru a atrage donații. În scrierile sale, acesta menționa direct cazul din regiunea Champagne, acolo unde a fost descoperită ulterior Giulgiul, acuzând că numeroase obiecte religioase au fost falsificate în aceeași manieră, scrie Euronews Italia.
„Mulți oameni ai Bisericii înșală pentru a obține ofrande pentru lăcașurile lor”, nota Oresme, potrivit documentului recent publicat. Declarațiile sale sunt considerate astăzi o critică dură la adresa practicilor medievale și un exemplu de abordare rațională a fenomenelor religioase.
Istoricul belgian Nicolas Sarzeaud, coordonatorul studiului, subliniază că Oresme se remarca prin încercarea de a oferi explicații logice în fața unor fenomene considerate miraculoase. „Această descoperire reprezintă cea mai veche și cea mai detaliată infirmare a autenticității Giulgiului”, afirmă cercetătorul.
Pentru credincioși, Giulgiul de la Torino rămâne o relicvă încărcată de semnificație spirituală, indiferent de concluziile istorice. Totuși, acest nou document redeschide dezbaterea dintre tradiție și cercetare academică, adăugând greutate ipotezei conform căreia obiectul ar fi fost conceput pentru a consolida autoritatea Bisericii și pentru a stimula pelerinajele și donațiile.
Descoperirea vine să confirme suspiciunile formulate de-a lungul secolelor: Sacra Giulgiu nu ar fi dovada materială a Învierii, ci mai degrabă un produs al ingeniozității medievale.