„The Life of Chuck” promite o altfel de poveste Stephen King: Mai caldă, mai umană, mai puțin înfricoșătoare

Mike Flanagan, regizorul din spatele unora dintre cele mai marcante ecranizări horror ale ultimului deceniu, schimbă radical registrul în The Life of Chuck, cea mai nouă adaptare după Stephen King. Dacă te aștepți la o porție clasică de teroare, cu fantome, spaime nocturne și universuri paralele pline de demoni, s-ar putea să fii surprins — și, de data aceasta, într-un mod cât se poate de plăcut.

Povestea, bazată pe nuvela omonimă din colecția If It Bleeds, explorează viața unui om pe nume Chuck în trei acte neobișnuite, care merg invers cronologic. Începem de la moartea sa și ajungem în copilărie, trecând prin momente-cheie care dezvăluie nu doar cine a fost Chuck, ci și cât de profund poate fi impactul unei singure vieți asupra lumii. Este o abordare atipică pentru King — și o adevărată provocare pentru Flanagan, cunoscut până acum pentru thrillere întunecate ca Doctor Sleep, Midnight Mass sau The Haunting of Hill House.

Dacă regizorul surprinde prin schimbarea de ton, distribuția este la rândul ei impresionantă. Chuck este interpretat în etape de viață diferite, cu Jacob Tremblay în rolul adolescentului și Tom Hiddleston ca adult. Alături de aceștia, apar nume mari precum Mark Hamill (în rolul lui Albie Krantz), Chiwetel Ejiofor, Karen Gillan, Nick Offerman, Kate Siegel, David Dastmalchian, Matthew Lillard și Annalise Basso.

Trailerul filmului, lansat recent, nu oferă prea multe detalii despre firul narativ, dar transmite o emoție aparte. Îl vedem pe Chuck dansând copilărește, explorând lumea cu o uimire aproape poetică, în timp ce voci calde îi spun că este special și că lumea este frumoasă. Nu sunt imagini horror, ci secvențe care inspiră tandrețe, admirație, și, poate, un ușor fior de melancolie.

Această schimbare de perspectivă este cu atât mai remarcabilă cu cât Flanagan a devenit aproape sinonim cu spaimele psihologice bine dozate. De data aceasta, regizorul pare să-și folosească talentul nu pentru a induce frica, ci pentru a scoate la lumină frumusețea fragilă a existenței umane.

De la Doctor Sleep la The Life of Chuck: maturizarea unui regizor

Pentru Flanagan, The Life of Chuck reprezintă a treia adaptare după Stephen King, după reușitele Gerald’s Game și Doctor Sleep. Aceste filme l-au consacrat drept unul dintre puținii cineaști capabili să traducă complexitatea psihologică a operelor lui King fără să piardă din intensitate sau profunzime.

Gerald’s Game (2017) a fost un tur de forță psihologic, bazat pe o poveste minimalistă, dar tulburătoare, despre traumă, eliberare și supraviețuire. Doctor Sleep (2019) a reușit să lege coerent universul The Shining de o nouă generație, îmbinând horror-ul clasic cu introspecția și misticismul. În ambele cazuri, Flanagan a demonstrat un control impresionant asupra ritmului narativ, folosind subtilitatea în favoarea groazei evidente.

Cu The Life of Chuck, regizorul merge mai departe și pare să-și fi propus să demonstreze că poate manipula și emoția pozitivă, nu doar frica. De altfel, tonul filmului este mai apropiat de povești precum Stand By Me sau The Green Mile decât de It sau Pet Sematary. Este genul de film care te face să plângi nu de frică, ci de emoție.

O lansare așteptată și o promisiune rară: o adaptare caldă din universul King

Filmul urmează să aibă premiera limitată pe 6 iunie în anumite cinematografe din SUA, urmând să fie distribuit la nivel național pe 12 iunie. Această lansare etapizată reflectă încrederea în produs, dar și dorința de a-l prezenta inițial unui public atent, care să creeze un buzz autentic în jurul său.

Și, sincer, The Life of Chuck pare să fie exact genul de film care se pretează unei vizionări în liniște, într-o sală de cinema — nu pe un ecran de telefon, între două clipuri de TikTok. Este o experiență care invită la reflecție, la introspecție, la a-ți privi propria viață cu mai multă recunoștință și, de ce nu, cu mai multă speranță.

Nu în ultimul rând, alegerea acestei povestiri pentru o ecranizare vine ca un răspuns la dorința fanilor de a vedea și latura umanistă a lui King, care există, chiar dacă e umbrită de reputația sa de „maestru al groazei”. The Life of Chuck demonstrează că viața poate fi cel mai mare mister, iar moartea nu este întotdeauna înfricoșătoare – ci uneori, doar un alt capitol dintr-o poveste minunată.

Concluzie: un film care promite să-ți atingă sufletul

The Life of Chuck ar putea fi unul dintre cele mai emoționante filme ale anului 2025. Cu o distribuție de excepție, o poveste atipică pentru King și o abordare sensibilă din partea lui Mike Flanagan, filmul promite să fie mai mult decât o simplă adaptare — poate chiar o declarație de dragoste față de viață, cu toate etapele, dramele și luminile ei.

Dacă ești fan Stephen King, dar te-ai săturat de monștri și clovni înfricoșători, acest film îți oferă o alternativă caldă, profundă și neașteptat de optimistă. Iar dacă îl urmărești pe Flanagan de la începuturile sale, o să recunoști cu siguranță evoluția unui regizor care își asumă riscuri — și le transformă în artă.

Rămâne de văzut dacă publicul va răspunde la fel de entuziast cum a făcut-o în fața thrillerelor întunecate. Dar un lucru e sigur: The Life of Chuck are potențialul să rămână în inimile spectatorilor mult după ce luminile se sting în sală. Iar asta, în sine, e o formă rară de magie cinematografică.

Citește mai multe articole despre ecranizările Stephen King și filmele regizate de Mike Flanagan pe Playtech.ro.