REVIEW The Last of Us: cum a reușit HBO să transforme un joc iconic într-un serial care îți rupe sufletul

Puține adaptări din lumea jocurilor video au fost întâmpinate cu atâta entuziasm, dar și cu atâtea emoții contradictorii, precum The Last of Us. Lansat inițial în 2013 de studioul Naughty Dog pentru PlayStation 3, jocul a devenit rapid un reper în industrie, nu doar pentru gameplay-ul său intens și pentru atmosfera post-apocaliptică bine conturată, ci mai ales pentru povestea profund umană dintre Joel și Ellie.

Când HBO a anunțat că pregătește o adaptare sub forma unui serial, mulți fani s-au întrebat dacă magia jocului se va pierde pe drumul spre micul ecran. Dar primul sezon al serialului The Last of Us, lansat în 2023, a dovedit că adaptările pot fi nu doar fidele, ci și spectaculoase.

Adaptare fidelă, dar nu o simplă copie

De la primele cadre ale serialului, e clar că realizatorii – în special Craig Mazin (Chernobyl) și Neil Druckmann (co-creatorul jocului) – au înțeles esența poveștii. Nu au căutat să copieze jocul pas cu pas, ci să îl adapteze cu grijă pentru un public mai larg, păstrând totodată elementele care au făcut jocul special. Și exact aici stă frumusețea serialului: echilibrul dintre fidelitate și creativitate.

Serialul urmărește în linii mari aceeași narațiune ca jocul: Joel (interpretat de Pedro Pascal), un bărbat dur și traumatizat, trebuie să o escorteze pe Ellie (Bella Ramsey), o adolescentă aparent imună la infecția cu cordyceps, printr-o Americă devastată de pandemie. Scenele-cheie sunt prezente, iar multe secvențe sunt chiar recreări aproape cadru cu cadru ale momentelor din joc – de la fuga prin orașul distrus în episodul pilot până la confruntarea tensionată din spitalul Fireflies.

Totuși, serialul face mai mult decât să reproducă. El dezvoltă scenarii secundare și oferă context narativ suplimentar. Un exemplu emoționant este episodul dedicat poveștii dintre Bill și Frank, care în joc era doar sugerată, dar în serial este transformată într-o dramă de sine stătătoare, profundă și delicat construită. Astfel de alegeri narative oferă o dimensiune umană mai amplă universului și transformă serialul într-o operă de sine stătătoare, capabilă să existe și să fie apreciată independent de joc.

Bella și Pedro: două alegeri curajoase, două interpretări magistrale

Unul dintre cele mai discutate aspecte ale adaptării a fost alegerea actorilor principali. Mulți fani erau atașați de imaginea lui Joel și Ellie din joc, iar Bella Ramsey, în special, a fost întâmpinată cu scepticism. Însă pe parcursul celor nouă episoade, Bella dovedește o versatilitate și o forță emoțională care o transformă într-o Ellie autentică, vulnerabilă și rebelă, exact așa cum ne-o aminteam. Pedro Pascal, la rândul său, nu imită interpretarea lui Troy Baker, ci construiește un Joel al lui: mai interiorizat, mai sfâșiat de durere, dar la fel de letal când e nevoie.

Chimia dintre cei doi este esențială pentru reușita serialului și este construită gradual, cu finețe. Relația lor evoluează de la o colaborare forțată la un atașament profund, iar serialul nu se grăbește în a accelera această dinamică. Fiecare schimb de replici, fiecare gest sau ezitare contribuie la dezvoltarea acestei legături, iar rezultatul este la fel de emoționant ca în joc – dacă nu chiar mai mult.

Detaliile care fac diferența: atmosferă, sunet și structura narativă

Un alt merit al producătorilor este atenția la detaliile de atmosferă. Decorurile sunt autentice, orașele ruinate, natura care recucerește urbanul, clădirile pustii – toate sunt recreate cu o fidelitate care impresionează. Chiar și ciuperca cordyceps, în forma sa invazivă și grotescă, a primit o reimaginare vizuală spectaculoasă, mai realistă și mai înfricoșătoare decât în joc.

Sunetul joacă și el un rol esențial. Gustavo Santaolalla, compozitorul original al jocului, revine pentru a semna coloana sonoră a serialului, păstrând acele teme familiare care îți frâng inima și amplifică tensiunea. Muzica rămâne subtilă, dar mereu prezentă – un liant emoțional între cele două medii artistice.

Din punct de vedere narativ, serialul beneficiază de o structură care alternează fidelitatea cu explorarea. Unii fani au remarcat lipsa nivelurilor de gameplay, a secvențelor lungi de acțiune, dar tocmai aceasta este diferența esențială: serialul nu are nevoie să umple spațiul cu conflicte. Ritmul este mai lent, dar acest lucru îi permite să se concentreze pe dramă, pe dialoguri, pe introspecție. Este un alt tip de imersiune, una care ține de empatie, nu de controlul direct asupra acțiunii.

Ce urmează: The Last of Us sezonul 2 a început pe Max și promite o nouă poveste intensă

Primul episod din The Last of Us sezonul 2 a fost deja lansat pe Max, iar povestea promite să fie și mai intensă. Adaptarea va urmări evenimentele din The Last of Us Part II, jocul lansat în 2020, care a fost mult mai polarizant decât primul. Cu o structură narativă neconvențională, teme mature precum răzbunarea, trauma și pierderea, dar și cu o abordare îndrăzneață asupra relațiilor dintre personaje, Part II ridică ștacheta emoțională și narativă.

Rămâne de văzut cum Craig Mazin și Neil Druckmann vor traduce această poveste complexă pe ecran. Va fi interesant de urmărit cum va fi introdus personajul Abby, cum vor fi împărțite perspectivele narative și dacă fanii vor fi la fel de receptivi la schimbările pe care le aduce această continuare. Un lucru este cert: după reușita primului sezon, așteptările sunt uriașe.

Până vom avea un articol detaliat dedicat sezonului 2, poți citi mai multe despre ce ne pregătește continuarea și să urmărești episodul pe Max.

Concluzie: un etalon pentru viitoarele adaptări

The Last of Us este o demonstrație de forță narativă, un exemplu de cum o poveste poate transcende mediul din care provine și să atingă noi culmi de expresivitate. Serialul HBO nu doar că respectă spiritul jocului original, dar îl completează, îl aprofundează și îl aduce în fața unui public care poate nu s-a atins niciodată de un controller.

Realizatorii au arătat că o adaptare nu înseamnă copiere, ci reimaginare inteligentă, iar rezultatul este un serial matur, emoționant și extrem de bine realizat. Este un precedent pozitiv pentru toate celelalte adaptări de jocuri care vor urma – și un nou motiv să pornești consola… sau televizorul.