Teoriile despre conștiință ar putea fi greșite: Un neurolog de la Cambridge provoacă 100 de ani de știință

Un studiu recent realizat de Peter Coppola, cercetător în neuroștiințe la Universitatea Cambridge, contestă teoriile clasice despre rolul cortexului în conștiință și sugerează o perspectivă radical diferită.

Conștiința, mai mult decât cortexul cerebral?

De peste un secol, cercetările în neuroștiințe au plecat de la ipoteza că neocortexul, stratul exterior, pliat, al creierului uman, este esențial pentru apariția conștiinței. Abordarea a fost susținută de experimente pe animale, studii de stimulare electrică și observații clinice.

Totuși, analiza amplă realizată de Coppola, care a trecut în revistă date provenite din chirurgie experimentală, imagistică cerebrală și cazuri medicale rare, ridică întrebări serioase asupra acestei paradigme, scrie Futurism.

Coppola a structurat creierul în trei regiuni: cortex, subcortex și cerebel, examinând situații în care una dintre aceste părți era afectată sau absentă. Spre surprinderea multor specialiști, concluzia sa a fost că neocortexul nu este atât de vital pentru menținerea conștiinței pe cât se credea.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

Există cazuri documentate de persoane născute fără porțiuni importante din neocortex care prezintă totuși comportamente normale și conștiență.

De asemenea, pacienți fără cerebel reușesc să ducă o viață relativ normală, deși leziuni apărute mai târziu în această regiune pot genera halucinații și schimbări majore de dispoziție.

Care sunt consecințe asupra medicinei și eticii

Aceste descoperiri contrazic explicațiile tradiționale din manualele medicale, care presupuneau că lipsa unor regiuni corticale ar duce inevitabil la o stare vegetativă permanentă.

Cercetări recente arată, însă, că pacienții aflați în astfel de situații pot fi conștienți și activi, iar experimente similare pe animale confirmă observațiile.

Ipoteza avansată de Coppola are două posibile explicații: fie cortexul, apărut relativ recent în evoluție, nu este esențial pentru conștiință, fie creierul dezvoltă mecanisme de compensare atunci când anumite regiuni lipsesc de la naștere.

În ambele cazuri, concluzia rămâne aceeași, teoria dominantă privind rolul exclusiv al cortexului trebuie reconsiderată.

Impactul acestei perspective nu se limitează la dezbaterea academică. În primul rând, ar putea schimba modul în care sunt tratați pacienții cu afecțiuni neurologice severe, inclusiv modul în care medicii evaluează stările de conștiință.

În al doilea rând, extinderea conceptului de conștiință dincolo de oameni ar putea influența modul în care privim drepturile animalelor și relația dintre oameni și alte specii.

„Este posibil ca noțiunea de conștiință să fie mai răspândită decât am crezut până acum”, spune Coppola. Dacă aceste concluzii se confirmă prin cercetări suplimentare, neuroștiința va trebui să își rescrie manualele, iar societatea să își revizuiască atitudinea față de conștiință și ființele care o posedă.