Sylvia Plath, marea poetă care și-a luat zilele din iubire. Depresia și trădarea lui Ted Hughes au îngenuncheat-o: ”Sărută-mă și vei vedea cât sunt de importantă”
Sylvia Plath este una dintre cele mai fascinante și tragice figuri ale literaturii moderne. Poeziile sale intense, romanul autobiografic și destinul său tulburător au transformat-o într-o emblemă a literaturii confesiunii. Viața sa personală, marcată de o relație complicată cu poetul Ted Hughes și de o luptă acerbă cu depresia, s-a sfârșit tragic în 1963, însă moștenirea sa literară rămâne extrem de influentă.
Tragedia celei mai mari poete ale secolului XX
Sylvia Plath s-a născut pe 27 octombrie 1932, în Boston, Massachusetts, într-o familie cu rădăcini germane și austriece.
Tatăl său, Otto Plath, era un biolog renumit, iar moartea sa prematură, când Sylvia avea doar opt ani, a lăsat o amprentă profundă asupra ei, temele pierderii și abandonului devenind recurente în opera sa.
Încă din copilărie, Plath a manifestat un talent literar remarcabil, publicându-și primele poezii în reviste pentru tineri.
A studiat la Smith College, unde a excelat, dar a suferit și o primă criză depresivă severă, culminând cu o tentativă de suicid în 1953. Această experiență a fost ulterior transpusă în romanul său semi-autobiografic, „Clopotul de sticlă”.
De la extaz la agonie – relația cu Ted Hughes
Sylvia Plath l-a întâlnit pe poetul englez Ted Hughes în 1956, la o petrecere organizată la Cambridge. Întâlnirea a fost una electrică, iar cei doi s-au căsătorit la scurt timp după aceea.
Plath era fascinată de prezența puternică a lui Hughes și de talentul său poetic, pe care l-a cucerit în doar câteva secunde cu faimoasa replică ”Sărută-mă și vei vedea cât sunt de importantă”, când Hughes a întrebat-o cât este de importantă în cercul literar al vremurilor respective.
Partenerul său de viață a încurajat-o să invoce stări de transă pentru a-și putea găsi inspirația literară necesară. Pentru a rămâne productivi, Sylvia Plath și Ted Hughes au practicat inclusiv hipnotismul și metodele cabalistice împreună.
Căsnicia lor a fost una pasională, dar presărată cu momente de intensitate extremă, atât creativă, cât și distructivă. Cei doi au călătorit, au predat și au construit împreună un univers literar vibrant. Plath și-a publicat primul volum de poezii și a finalizat „Clopotul de sticlă” în timpul mariajului cu Hughes.
Însă, odată cu maternitatea și stresul vieții de familie, relația lor a început să se deterioreze. Plath a suferit un avort spontan și a căzut în ghearele depresiei postnatale, iar gelozia față de atenția pe care Hughes o primea din partea altor femei a intensificat tensiunile.
Ted Hughes a avut o aventură cu poeta Assia Wevill, ceea ce a declanșat o criză emoțională ireversibilă pentru Sylvia Plath. Poeta știa că relația lor este toxică, însă iubirea este oarbă, iar sentimentele sale pentru tatăl copiilor săi nu au putut fi știrbite.
„Te iubesc și mor să fiu cu tine, să stau în pat cu tine, să te sărut peste tot (…). Te iubesc, Teddy, Teddy, Teddy, și ce mult îmi doresc să fiu cu tine, să trăiesc cu tine!”, sunt doa câteva dintre rândurile unei scrisori redactate de poeta americană Sylvia Plath.
:format(webp)/https://playtech.ro/wp-content/uploads/2025/02/Scrisorile-pe-care-poeta-Sylvia-Plath-i-le-redacta-sotului-ei-Ted-Hughes.-Foto-arhiva-800x533.jpg)
Scrisorile pe care poeta Sylvia Plath i le redacta sotului, ei, Ted Hughes. Foto arhiva
Suferind de depresie, s-a sinucis pornind gazele de la aragazul din bucătărie
Plath a fost mereu predispusă la episoade de depresie severă. Pe măsură ce căsnicia ei s-a destrămat, izolarea și suferința emoțională au devenit copleșitoare. Rămasă singură în Londra, cu doi copii mici și puțini prieteni, starea sa mentală s-a deteriorat rapid.
În această perioadă, a scris unele dintre cele mai puternice poezii ale sale, reunite ulterior în volumul postum „Ariel”. Aceste poezii sunt marcate de imagini violente, disperare și o luciditate tulburătoare.
Pe 11 februarie 1963, Sylvia Plath și-a pus capăt zilelor , lăsând deschis gazul de la aragaz, asigurându-se în același timp că copiii săi sunt în siguranță într-o cameră separată. Avea doar 30 de ani când și-a pus capul în cuptorul aprins.
Moartea ei a stârnit controverse uriașe. Ted Hughes a fost acuzat de mulți că i-a provocat suferința, iar cenzura sa asupra jurnalelor și scrierilor lui Plath a adâncit această imagine negativă. Hughes a distrus volumul final al jurnalelor ei, iar scrisorile dintre Plath și mama sa au fost editate înainte de publicare.
Cele mai importante opere ale Sylviei Plath
„Ariel” (1965)
Publicat postum, acest volum de poezii este considerat capodopera sa poetică. Poeziile sunt intense, confesionale și reflectă frământările ei interioare. Printre cele mai celebre poeme din acest volum se numără „Daddy”, „Lady Lazarus” și „Ariel”, în care Plath explorează teme precum moartea, renașterea și identitatea.
„The Bell Jar” (1963)
Singurul roman al Sylviei Plath este o operă semi-autobiografică, urmărind povestea Estherei Greenwood, o tânără care se luptă cu depresia și criza identitară. Cartea oferă o introspecție profundă asupra sănătății mintale și a constrângerilor sociale impuse femeilor în anii ’50.
„The Colossus and Other Poems” (1960)
Acesta este primul volum de poezii publicat de Plath și conține versuri în care explorează natura, mitologia și relațiile interpersonale. Deși acest volum nu este la fel de sumbru ca „Ariel”, marchează începutul stilului său distinctiv.
„Crossing the Water” (1971)
O colecție de poezii postume care oferă o tranziție între stilul mai clasic din „The Colossus” și expresia intensă din „Ariel”. Poeziile din acest volum au o atmosferă de vis și anxietate existențială.
„Winter Trees” (1971)
O altă colecție postumă de poezii, care conține unele dintre cele mai puternice și criptice scrieri ale Sylviei Plath. Volumul reflectă experiențele sale din ultimii ani de viață și lupta sa interioară.
„Journals” (1982)
Jurnalele Sylviei Plath oferă o perspectivă intimă asupra gândurilor, emoțiilor și procesului său creativ. Ele sunt o lectură esențială pentru cei care doresc să înțeleagă mai bine lumea interioară a scriitoarei.
Una dintre cele mai mari poete ale secolului al XX-lea
După moartea sa, opera lui Sylvia Plath a devenit un punct de referință în literatura confesiunii. „Ariel” a fost publicat de Hughes și a devenit un volum esențial al poeziei moderne.
De-a lungul anilor, Plath a fost redescoperită și reevaluată ca una dintre cele mai influente voci feminine ale secolului XX. „Clopotul de sticlă” a devenit o carte cult despre depresie și feminism, iar poeziile sale sunt studiate în școli și universități din întreaga lume.
Sylvia Plath a trăit o viață marcată de geniu literar, suferință și o căutare constantă a sensului. Relația sa cu Ted Hughes, conflictele interioare și depresia profundă au transformat-o într-o figură tragică a literaturii, dar și într-o poetă de o forță inegalabilă. Opera sa rămâne un testament al luptei cu demonii interiori și o sursă de inspirație pentru generații de cititori.