Studiile aparent stupide și cu utilitate zero care, de fapt, ți-au salvat viața. Cum funcționează știința de fapt

Pe hârtie, unele studii științifice par absurde, irelevante sau chiar ridicole. Cercetători care mângâie pui de șobolan cu pensula, analizează pielea broaștelor sau cercetează de ce strălucesc meduzele pot părea, la prima vedere, exemple perfecte de risipă de bani publici. Și totuși, multe dintre aceste proiecte, batjocorite adesea de politicieni sau media, s-au dovedit a fi esențiale pentru progrese medicale și tehnologice care au salvat milioane de vieți. Ceea ce pentru un ochi neantrenat pare o glumă, pentru cercetători este deseori primul pas către un salt uriaș în înțelegerea lumii.

În realitate, știința care pare inutilă e adesea aceea care deschide cele mai importante drumuri. Nu pentru că e garantat să livreze ceva, ci pentru că are curajul să exploreze necunoscutul, acolo unde inovația reală ia naștere.

De la broaște și meduze la tratamente care salvează milioane

Un exemplu emblematic este cercetarea lui David Sachar, care a investigat pielea broaștelor și modul în care aceasta reacționează la zahăr. Oricât de bizar ar suna, studiul său a stat la baza unui tratament revoluționar împotriva holerei. Mulțumită descoperirilor sale, mortalitatea cauzată de această boală infecțioasă a scăzut de 50 de ori. Iar dacă holera pare o problemă îndepărtată pentru lumea dezvoltată, ai putea fi mai impresionat de o altă cercetare, de data aceasta în veninul unei șopârle rare: monstruozitatea Gila.

În mod ironic, această creatură lentă și inofensivă a inspirat dezvoltarea unui medicament numit exenatide, folosit în tratamentul diabetului de tip 2. Molecula descoperită în venin stimulează pancreasul să producă insulină. Astăzi, milioane de oameni își controlează mai eficient glicemia datorită acestei descoperiri care nu ar fi existat fără finanțarea unui studiu care, în alte condiții, ar fi fost probabil respins ca inutil.

Bicarbonatul şi oţetul desfundă ţevile, însă un alt ingredient banal face minuni în casa ta. Costă 15 lei kilogramul

Schimbare importantă la Survivor 2025. Revin concurenţii eliminaţi, anunţul lui Daniel Pavel a picat ca o bombă pentru cei rămaşi în competiţie

La fel de importante sunt și alte proiecte ciudate. Studiul asupra modului în care meduzele Aequorea victoria emit lumină a dus la descoperirea proteinei GFP (green fluorescent protein), o unealtă indispensabilă astăzi în biologie moleculară. Fără ea, nu am putea identifica cu ușurință ce gene sunt activate într-o celulă sau urmări dezvoltarea anumitor boli. La fel, studiile pe șobolani mângâiați au dus la tratamente care îmbunătățesc semnificativ supraviețuirea bebelușilor născuți prematur.

Când politicienii confundă cercetarea cu risipa

În anii ’70 și ’80, senatorul american William Proxmire a lansat un program numit „Golden Fleece Award”, menit să evidențieze cheltuielile aberante ale guvernului federal. Printre țintele preferate: proiectele de cercetare care păreau stupide. Una dintre victime a fost SETI, programul de căutare a vieții extraterestre, defiinanțat pentru o vreme după ce a fost ridiculizat public.

Proxmire a fost un critic sincer al risipei bugetare, dar atunci când s-a implicat în domeniul științei, lipsa de înțelegere a complexității cercetării l-a condus la greșeli de judecată. Mulți ani mai târziu, congresmanul Jim Cooper a lansat o replică: „Golden Goose Awards” — premii care onorează acele studii care păreau inutile, dar s-au dovedit vitale. Între câștigători: cercetările despre genele activate de stresul termic, cele care au condus la dezvoltarea PCR-ului (tehnologie folosită în testele COVID) și chiar studii asupra bacteriilor din izvoarele fierbinți ale Yellowstone-ului, fără de care nu am avea azi secvențiere genetică rapidă.

Criticii pot spune că astfel de exemple sunt excepții, dar bugetele pentru știința fundamentală sunt adesea minuscule în comparație cu cele alocate altor domenii. Iar beneficiile, directe sau indirecte, depășesc cu mult investițiile. De multe ori, cercetarea nu pare utilă pentru că nu este încă.

Adevărata știință nu vine din titluri bombastice

Problema reală nu este că unele proiecte științifice par stupide, ci că deciziile privind finanțarea sunt adesea luate pe baza titlurilor – fără a înțelege ce propune cu adevărat studiul. Politicienii se grăbesc să respingă proiecte pentru că par absurde în interviuri de 30 de secunde, dar marile descoperiri nu se nasc din PR, ci din răbdare, curiozitate și libertatea de a întreba „dar dacă…?”.

Știința nu se face pentru rating, ci pentru a înțelege, a explora și, uneori, a schimba lumea. Iar dacă astăzi poți citi acest articol pe un ecran, ai fost salvat de un tratament medical sau ai făcut un test genetic, este pentru că undeva, cândva, cineva a crezut că merită să mângâie un șobolan cu o pensulă.