Și-a dedicat întreaga viață teatrului, l-a descoperit pe Mihail Sebastian și l-a ”botezat” pe Birlic. Povestea regizorului Sică Alexandrescu

Sică Alexandrescu s-a născut la 15 august 1896, la București, într-o familie cu tradiție în teatru. Tatăl său, Vasile Alexandrescu, era actor la Teatrul Național din București, iar acest mediu artistic l-a influențat profund.

Așa tată, așa fiu: tinerețea și primele contacte cu teatrul ale lui Sică Alexandrescu

A crescut printre actori și regizori, fiind fascinat de lumea scenei. De mic, Sică Alexandrescu mergea la repetițiile tatălui său, marele actor Vasile Alexandrescu, și se familiariza cu secretele meseriei de actor și regizor.

După absolvirea liceului Sf. Sava, Sică Alexandrescu a început să lucreze în teatru. Prima sa experiență a fost ca regizor de culise la Teatrul Național, unde a contribuit la spectacolul „Patima roșie” de Mihai Sorbul, spectacol în care a debutat Elvira Popescu.

Aceasta a fost prima sa întâlnire cu munca din spatele scenei, moment care l-a marcat profund și i-a conturat cariera viitoare.

Dorinel Umbrărescu se concentrează pe Capitală. Autostrada Bucureștiului prinde contur, un nou lot se pregătește de inaugurare. Termenul anunțat de autorități

Horoscopul zilei de duminică, 13 aprilie 2025. Zodia cu aură divină de Florii, cunoaște adevărata fericire

Ascensiunea profesională a lui Sică Alexandrescu

A lucrat apoi ca director de scenă al Teatrului Național din Cluj, al Teatrului de Comedie din București, iar din 1947 a fost regizor la Naționalul bucureștean.

Aici a avut parte de o carieră de excepție, devenind cunoscut pentru montările sale magistrale. Sică Alexandrescu a reușit să creeze o atmosferă unică în teatrul românesc, bazată pe colaborare strânsă cu actorii și pe o interpretare modernă a textelor clasice.

În perioada interbelică, devenise un regizor apreciat pentru montările de farse în genul bulevardier, adaptări moderne ale tradiției vodevilului.

Sică Alexandrescu avea un talent deosebit în a adapta, dramatiza și regiza piese, reușind să atragă publicul și să obțină succes de fiecare dată. A înțeles importanța comediei în societate și a transformat spectacolele sale în adevărate evenimente culturale.

În anii 1940, a reușit să adune mari actori ai scenelor românești în spectacole de excepție, printre care: „Azilul de noapte” de M. Gorki, „Tâlharii” de Schiller, „O noapte furtunoasă” de I.L. Caragiale. Aceste producții au demonstrat că Sică Alexandrescu era un maestru al regiei, capabil să îmbine umorul cu profunzimea dramatică.

Vezi și: Piesele sale se joacă și astăzi în teatrele românești. Cum i-a influențat destinul Victor Ion Popa lui Radu Beligan VIDEO

Sică Alexandrescu, alături de C. Ramadan pe scenă, după premiera ”O zi de odihnă”. Foto arhivă

Unul dintre cei mai mari regizori ai României

Marea operă regizorală a lui Sică Alexandrescu a început în stagiunea 1948–1949. La 17 septembrie 1948, Teatrul Național din București a pus în scenă premiera cu „O scrisoare pierdută”, având în distribuție actori de excepție.

Grigore Vasiliu-Birlic, Marcel Anghelescu, Alexandru Giugaru, Nicky Atanasiu, Radu Beligan, Carmen Stănescu, Ion Finteșteanu au jucat în spectacolul care a fost un succes extraordinar, atingând în 1950 un număr record de 500 de reprezentații.

Sică Alexandrescu a realizat și ecranizarea acestei piese, consolidându-și renumele în lumea teatrului și cinematografiei românești. Interpretările actorilor au fost atât de marcante încât spectacolul a rămas o referință pentru orice montare ulterioară a piesei.

A cunoscut succesul și pe plan internațional

După succesul uriaș cu „Revizorul” de Gogol în turneul de la Moscova din 1956, a venit momentul consacrării internaționale cu „Bădăranii” de Carlo Goldoni. Montarea românească a acestei piese a fost un succes absolut la Veneția, în 1957, la aniversarea a 250 de ani de la nașterea lui Goldoni.

Presa italiană scria elogios despre trupa bucureșteană, remarcând stilul și plasticitatea montării. Un episod memorabil a fost cel în care spectatorii au continuat să urmărească piesa sub o ploaie torențială, încântați de spectacolul oferit.

Acest succes a confirmat valoarea teatrului românesc și a demonstrat că regia lui Sică Alexandrescu avea un impact universal.

Vezi și: Veta din ”O noapte furtunoasă”, primul și singurul rol cinematografic al actriței Maria Maximilian. Câteva secunde i-au purtat noroc: ”Vii mâine să facem proba!”

L-a descoperit pe Mihail Sebastian, l-a poreclit pe Birlic

Sică Alexandrescu a fost cel care l-a descoperit pe Mihail Sebastian și l-a lansat pe marele actor Grigore Vasiliu-Birlic.

Acesta din urmă a primit numele „Birlic” după ce Sică Alexandrescu l-a distribuit într-un spectacol unde interpreta un personaj cu acest nume. De atunci, lumea teatrului l-a cunoscut sub acest pseudonim, devenind un simbol al comediei românești.

Pe lângă descoperirea și formarea actorilor, Sică Alexandrescu a susținut dramaturgia românească și a fost unul dintre cei mai importanți promotori ai teatrului autohton.

Printre spectacolele memorabile montate de el se numără: „Doctor fără voie” (1955) și „Bolnavul închipuit” (1962) de Molière, „Bălcescu” de Camil Petrescu (1949), „Fata fără zestre” de Ostrovski (1954), „Regele Lear” de W. Shakespeare (1955).

Alături de Radu Beligan, Marietta Deculescu și Costache Antoniu în ”Steaua fără nume”, 1944. Foto arhivă

Regizorul care-și iubea actorii ca pe ai săi copii

Marii actori ai României au avut mereu numai cuvinte de laudă de adus la adresa regizorului Sică Alexandrescu. Carmen Stănescu, Radu Beligan și Florin Piersic sunt doar câțiva dintre artiștii pe care regretatul dramaturg i-a călăuzit, de-a lungul carierelor sale.

”Sică Alexandrescu se trezea în primele ore ale dimineţii şi până noaptea târziu nu mânca, nu bea şi nu visa decât teatru. Teatrul era la el o necesitate atât de obsesivă cum e foamea, setea sau dragostea.

S-a născut în teatru, a trăit în teatru şi a murit cu mâna pe condei, lucrând la punerea în scenă a piesei cu care trebuia să deschidă noua sală a Teatrului Naţional din Bucureşti. Adora tinereţea. Toată viaţa lui a sprijinit tinerii.

Generozitatea, duioşia, tandreţea lui paternă, severitatea lui dreaptă, umorul, farmecul fără pereche…”, povestea regretatul maestru Radu Beligan, în Revista “Cinema”, în 1973.

În cadrul aceluiași interviu, Florin Piersic adăuga următoarele:

„A format generaţii aurite de slujitori ai scenei, a clădit un secol de teatru românesc. Deschid cortina şi nu-l mai văd, deschid fereastra şi nu e nicăieri, nici în lume, nici printre coloane.

Nu-mi pot refuza mândria, norocul şi şansa mea eroică de a fi cunoscut, de a fi fost cel care, încă de la spectacolul de absolvire al Institutului de Teatru, să fiu tras de o parte de Sică şi

lovit peste obraz, pentru ca mai târziu, colegii să-mi spună, că acest gest era, de fapt, ceva rar, dar semnificativ, însemnând dragoste, simpatie, preţuire.”, își amintea marele actor în Revista “Cinema”, în 1973.

Regretata actriță Carmen Stănescu își amintea, cu bucurie, despre marele regizor:

„Îl adoram şi adoram repetiţiile cu el, datorită hazului coleşitor cu care împodobea orice indicaţie. Îmi amintesc ce mult aprecia maestrul Sică gluma de bun-gust, chiar atunci când repetiţia era întreruptă de către unul din aşii gagurilor şi al bancurilor, cum era Birlic, de exemplu.

Ei bine, toată repetiţia ce urma era presărată cu râsetele noastre de aducere aminte a acelei năzbâtii spuse sau făcute de uluitorul mare comic. Câteodată îl scoteam din sărite pe maestrul nostru drag şi atunci pur şi simplu ne cârpea – avea o plăcere să-i tragă pumni lui Marcel Anghelescu, care era de-o robusteţe demnă de invidiat.

Mă întrebam cu groază ce ar fi fost să-i aplice acelaşi tratament lui Radu Beligan. […] Maestrul Sică avea grijă de actori ca de copii lui şi îi răsfăţa. În turneele numeroase de peste hotare sau din ţară se mândrea cu noi, prezentându-ne oficialităţilor, observând să nu ne lipsească nimic, să fim bine cazaţi, să ne putem odihni în cele mai bune condiţii, ştiind ce efort trebuia depus şi ce emoţii ne consumau.”, declara diva,  conform Radio România Cultural.

Vezi și: Tragicul și absurdul sfârșit al actriței Carmen Stănescu: fosta campioană la atletism nu se mai putea ridica din pat

Sică Alexandrescu a scris trei volume cu amintiri din lumea teatrului

Pe lângă activitatea sa regizorală, Sică Alexandrescu a scris și trei cărți cu amintiri din lumea teatrului: „Un comediant și-o fată de familie”, „Tovarașul meu de drum, tutunul!”, „Un drum în teatru”. Aceste lucrări oferă o perspectivă valoroasă asupra vieții teatrale din România și a evoluției artei dramatice.

A murit la 6 august 1973, la Cannes, cu doar nouă zile înainte de a împlini 77 de ani. Dispariția sa a lăsat un gol imens în teatrul românesc, dar moștenirea sa continuă să inspire generații de actori și regizori.

Astăzi, Teatrul Dramatic din Brașov și o stradă din București îi poartă numele, păstrându-i vie memoria ca unul dintre cei mai mari regizori ai teatrului românesc.