Seismologul Mihai Diaconescu ne spune câte grade pe scara Richter ar putea avea cel mai mare cutremur în România: ”Este calculat pentru zona Vrancea” VIDEO EXCLUSIV
Ing. dr. Mihai Diaconescu, unul dintre cei mai experimentați oameni de știință de la Institutul de Fizică a Pământului a vorbit, în exclusivitate pentru PLAYTECH, despre cum influențează mișcările tectonice globale situația de la noi din țară. Mai mult, a spulberat mitul legat de ideea că seismele ușoare ar elibera tensiunea din plăcile tectonice care pot provoca un cutremuri devastator și a explicat care sunt motivele pentru care, încă, știința nu poate prevedea mișcările tectonice de amploare decât cu câteva secunde, maximum, înainte.
Pot cutremurele acestea uriașe, din Asia, de peste 7 grade, influența o posibilă mișcare tectonică și aici, în România?
E puțin probabil căci acolo este o subducție imensă. Cel mai recent cutremur mă mir că a produs doar aceste pagube și victime omenești. Acolo a contribuit foarte mult la efectelor acestui cutremur și condițiile geologice locale și care sunt extrem de importante. Un sol moale, sedimente neconsolidate precum mâlul, un fel de a se construi puțin ciudat, după părerea mea, pe un planșeu pe care se ridică pereții fără acei piloni de rezistență în adâncime, așa cum se construiește în Europa. Cumulul acesta de factori a contribuit la amplificarea efectelor seismului.
Dacă există o influență va fi una foarte mică, iar asta pentru că și noi facem parte din placa indoeuropeană, care e implicată în Asia și în Asia de Est. O influeță cred că a fost. M-am și uitat pe deplasările verticale ale acestui cutremur, pe un site al americanilor, și arată o activare a înregistrărilor, a primelor unde pe teritoriul României destul de accentuată.
De ce nu se pot prevedea cutremurele?
Sunt foarte mulți factori pe care omenirea și oamenii de știință nu le pot stăpâni și nu le cunosc pe toate. (…) Se speculează că, în zona Vrancea, nu e o chestiune mecanică, ar fi una termică, din cauza adâncimii foarte mari. Dar cum să o dovedești? Se pot face niște modelări, dar când intervine prea multă matematică… Nu e bine, o eroare se amplifică. Dar orice ar spune, cine ar spune, nu se pot prevedea.
Domnul Mărmureanu, fostul dumneavoastră șef, spunea că există o ritmicitate…
L-am contrazis și atunci, îl contrazic și acum. Nu există nicio ritmicitate, cum spun unii… (…) Este o chestie aleatorie, de moment.
Ajută dacă sunt mai multe cutremure mici?
Nu cred în chestia asta. Vă dau exemplul zonei Vrancea. Producerea cutremurelor se face pe un palier de la 0 km la aproape 200 km. Să zicem că au loc cutremure până la 60 de km adâncime. Nu ajută cu nimic pe cel de la 100. Nu s-a pus în evidență, științific, așa ceva. Este o mare poveste, care prinde, dar nu e…
Ce care trebuie să ne fie frică, ca seism, de cel de la suprafață sau de cel de adâncime?
Un cutremur cum a fost cel de 5,7, de la Mărășești, la 40 de km adâncime, s-a simțit la București. Contează adâncimea pentru că se va simți diferit. La adâncimea de 40-60 de km ne-ar scutura un pic, dar nu ar avea niște efecte foarte mari pentru că cutremurele adânci afectează mai mult blocurile înalte, cele de suprafață afectează mai tare clădirile mici.
Care este maximul de seism, ca magnitudine, care poate afecta România?
Pentru zona Vrancea este estimat 7,9, plus minus 0,2.
Ce ar trebui să facă autoritățile pentru a ne pregăti?
Trebuie să facem ca în alte țări. Cursuri încă de la grădiniță. Iar copiii sunt vectori excepționali de influențare al părinților. Să li se povestească, de la grădiniță, sub formă de jocuri. Dar le rămâne în minte. De la școală, tot timpul… Și despre incendii și inundații să li se vorbească. Ei trebuie să înțeleagă că atunci când li se comunică ceva, fie prin părinte, fie la școală, să înțeleagă că acel lucru se întâmplă… Pentru că nu li se spune degeaba. Iar aici este diferența dintre noi și japonezi. Noi, românii, suntem mai glumeți cu moartea, cu cutremurul. În Japonia nu se prea glumește cu asta. Că se și întâmplă des…
Trebuie să ne gândim serios la asta, este pentru binele populației. Iar acest proces de educație trebuie să fie permanent i reluat, conform vârstelor, de la grădiniță până la perioada universitară. Și, o dată sau de două ori pe an, organizate exerciții.
Și să știm și unde sunt puncte de prim ajutor în caz de cutremur. Poate pe hârtie or exista, dar asta trebuie să știe și cetățeanul. Trebuie să ște unde să se ducă. Să știe că se poate întâlni acolo cu familia, care poate e răspândită pentru activitățile cotidiene, unde se văd.
Vorbim de un spațiu mai deschis care nu poate fi afectat de prăbușirea clădirilor mai înalte. În București mai sunt și parcuri… Și să știe lumea că dacă merg acolo, poate nu pe loc, dar într-o oră, două, trei, capeți un ajutor, un sfat, o apă…
Dacă vine un cutremur comparabil cu cel din 77, ce rămâne din București?
Nu vreau să îmi închipui așa ceva. În primul rând, nu știu cum s-a construit… Eu, așa, după mine, mă gândesc că nu s-a construit foarte bine pentru că fierul beton folosit mi se pare cam subțire… Dar asta e părerea mea de nespecialist. Pot să fac însă comparații, am văzut cum se construiește în San Francisco, chiar lângă falia San Andreas. M-am uitat la blocul acela și mi-am zis că aș locui în el. Era altceva, măcar la fier beton. Acum, nu știu, poate or fi calități diferite, nu pot intra în detaliile acestea. Dar instituțiile abilitate în controlul pentru calitatea construcțiilor ar trebui să fie impulsionate să fie mai prezente, să verifice dacă se respectă proiectul. Proiectul nu poate fi aprobat dacă nu respectă codul din România, modificat și updatat în permanență. Dacă se respectă, nu avem probleme!