25 iun. 2025 | 22:02

Șeful NATO, Rutte, îl numește pe Trump „Tătuca”, într-un gest de lingușire fără precedent, în speranța salvării alianței

ȘTIRI EXTERNE
Share
Șeful NATO, Rutte, îl numește pe Trump „Tătuca”, într-un gest de lingușire fără precedent, în speranța salvării alianței
Mark Rutte alături de Donald Trump la reuniunea NATO de la Haga. (Foto: Profimedia/AP)

Liderii NATO s-au reunit la Haga, într-un summit marcat nu doar de decizii strategice majore, ci și de un episod care a stârnit rumoare: secretarul general al alianței, Mark Rutte, l-a numit pe președintele american Donald Trump „Tătuca”, într-un moment de deferență publică rar întâlnit pe scena diplomatică internațională.

Remarca a venit în contextul unei declarații menite să apere pozițiile explozive ale liderului de la Washington privind Iranul și Israelul. Rutte a glumit spunând că „Tătuca trebuie uneori să folosească un limbaj dur”, în timp ce ridica pumnul, într-un gest ce pare să fi fost calculat pentru a-i face pe plac președintelui american. Momentul a fost interpretat de mulți analiști ca simbolul unei alianțe tot mai îngenuncheate în fața imprevizibilului lider american, scrie NBCNews.

O alianță care tremură sub presiunea doctrinei Trump

Trump a dominat summitul încă dinainte de începerea acestuia, obținând o promisiune istorică din partea statelor membre NATO: majorarea cheltuielilor militare la 5% din PIB, o solicitare formulată de el încă din ianuarie. Deși ideea a fost întâmpinată inițial cu scepticism, majoritatea țărilor au acceptat noul prag fără opoziție publică majoră.

Cu toate acestea, mulți lideri europeni rămân neliniștiți în privința angajamentului real al Statelor Unite față de Articolul 5 din tratatul NATO, cel care garantează apărarea colectivă. Deși Trump a declarat în cadrul summitului că „suntem alături de ei până la capăt”, istoria declarațiilor sale anterioare ridică semne serioase de întrebare.

Pentru Europa, această ambiguitate înseamnă o recalibrare profundă a paradigmei de securitate, una în care Washingtonul ar putea oricând să-și retragă sprijinul, iar statele de pe continent ar trebui să fie pregătite să-și asume singure apărarea.

Rutte, mai loial decât Stoltenberg, dar cu ce preț?

Predecesorul lui Mark Rutte, norvegianul Jens Stoltenberg, a fost numit adesea „îmblânzitorul de Trump”, reușind să păstreze o relație funcțională cu liderul american în timpul primului său mandat. Însă Rutte pare să fi mers mult mai departe, atât în tonul mesajelor sale, cât și în gesturile fățișe de admirație.

Într-un mesaj privat, devenit ulterior public, Rutte l-a felicitat pe Trump pentru reușita presiunilor asupra Europei: „Europa va plăti masiv, așa cum trebuie, și asta este victoria ta.” Acest ton aproape servil a fost catalogat de experți drept contraproductiv. Sven Biscop, de la Institutul Egmont din Bruxelles, a declarat pentru NBC News că astfel de mesaje nu vor cumpăra respectul lui Trump și pot chiar eroda încrederea altor lideri în actualul șef NATO.

Dilema Europei rămâne una profundă: cum să liniștească un președinte american care consideră multilateralismul o slăbiciune și a descris Uniunea Europeană drept „inamic economic”? Iar dacă Trump decide, în cele din urmă, să retragă America din angajamentele NATO, ce va mai rămâne din arhitectura de securitate postbelică?

În acest cadru tensionat, România și-a păstrat o prezență discretă. Președintele Nicușor Dan a avut o scurtă întrevedere cu Donald Trump în marja summitului, declarând ulterior că discuțiile nu s-au limitat la politețuri și că au inclus subiecte legate de strategia de apărare a flancului estic al alianței

O alianță sub presiune, un viitor incert

Anul 2025 marchează un punct de cotitură pentru NATO. Pe de o parte, Trump a reușit ceea ce niciun alt lider american nu a obținut: o dublare a țintelor de cheltuieli militare. Pe de altă parte, această victorie aparentă este umbrită de o anxietate profundă privind sustenabilitatea alianței și direcția în care se îndreaptă cooperarea transatlantică.

Pentru moment, Europa pare să se adapteze la realitatea doctrinei Trump: una în care loialitatea se exprimă prin gesturi teatrale și cheltuieli crescute, dar în care garanțiile de securitate devin tot mai fragile. Rămâne de văzut dacă aceste eforturi vor fi suficiente pentru a menține alianța unită – sau dacă, în lipsa unui angajament clar din partea Washingtonului, NATO va fi nevoită să-și regândească complet misiunea.