S-ar fi iubit cu propria nepoată, a renunțat la tron după o noapte de amor cu o contesă și s-a împușcat în cap din cauza presiunilor politice. Istoria domnitorului Grigore Alexandru Ghica

Grigore Alexandru Ghica, cunoscut și sub numele de Grigore al V-lea Ghica, a fost unul dintre ultimii domnitori ai Moldovei, conducând țara în două rânduri: între anii 1849–1853 și 1854–1856. Deși a intrat în istorie cu o imagine controversată, acest domnitor a fost un reformist convins, preocupat de bunăstarea poporului său și de modernizarea Moldovei.

Grigore Alexandru Ghica, un domnitor luminat, reformist și neînțeles

Născut în 1807, într-o familie influentă din Moldova, fiul lui Alexandru Ghica și al Elenei Sturdza, Grigore Alexandru Ghica a primit o educație aleasă în străinătate, ajungând să vorbească patru limbi și să se remarce printr-o gândire progresistă.

A ajuns pe tronul Moldovei în contextul reorganizării impuse de Convenția de la Balta Liman, în același timp cu instalarea lui Barbu Știrbei în Țara Românească.

Încă de la începutul domniei sale, Ghica s-a angajat într-o serie de reforme esențiale. A redus taxa vamală de la 12% la 5%, stimulând comerțul extern. A reglementat agricultura, diminuând zilele de muncă ale țăranilor și mărind pășunile comunale.

Laura Cosoi, „momente apocaliptice” în vacanță. Cum a trăit vedeta blackoutul din Portugalia

Horoscopul zilei de miercuri, 30 aprilie 2025. Tensiuni și conflicte pentru o zodie, se va simți neînțeleasă

În același timp, a reorganizat învățământul, înființând facultăți de drept și filosofie, școli de chirurgie și moșit, precum și un ospiciu pentru infirmi.

Aceste măsuri au avut un efect profund asupra vieții sociale și economice din Moldova, marcând o perioadă de stabilizare financiară după tulburările Revoluției de la 1848.

De asemenea, Ghica a sprijinit cultura și libertatea presei, a introdus telegraful și a promulgat prima lege a jandarmilor, modernizând astfel structurile instituționale ale țării.

Vezi și: Prințul, trădarea și Unirea Principatelor Române. Nicolae Vogoride a falsificat alegerile ca să se răzbune pe Cuza, amantul soției sale

A renunțat la tron după o noapte de amor cu o contesă din Rusia

Viața personală a lui Grigore Alexandru Ghica a fost, însă, la fel de tumultuoasă precum activitatea sa politică. Căsătorit pentru prima dată la 21 de ani cu Elencu Sturdza, mariajul lor s-a destrămat după cinci ani din cauza diferențelor ireconciliabile de viziune.

Mai exact, în timp ce Ghica aspira la idealuri înalte, soția lui se mulțumea cu rolul tradițional de soție și mamă. Au avut împreună patru copii.

A doua căsătorie, cu Ana Catargi, a fost mai pasională, dar de scurtă durată. Călătorind împreună prin Europa, au avut două fiice, însă Ana a murit prematur, la doar 26 de ani, în brațele lui Ghica, în timpul unei răceli severe la Chișinău.

Cea de-a treia soție a fost franțuzoaica Eufrosina Leroy, cunoscută la Paris înainte ca Ghica să urce pe tron. Ea i-a fost alături în toate momentele importante ale vieții, inclusiv în timpul celor două domnii. Însă, chiar și această relație stabilă a fost umbrită de o idilă fulgerătoare cu o contesă rusoaică, Suchteln, care avea să-i schimbe radical destinul.

La o petrecere fastuoasă organizată de guvernatorul rus Pavel Kiseleff, Ghica a fost cucerit de frumusețea contesei. Cei doi au dansat toată noaptea, iar pasiunea s-a încheiat cu o noapte de dragoste ce a lăsat urme adânci în sufletul domnitorului.

Drept amintire, contesa i-a lăsat un pantof, un gest romantic și simbolic pentru confuzia în care avea să se afunde, mai târziu, domnitorul moldovean.

Cuprins de dragoste, domnitorul moldovean a decis să renunțe la tron, intenționând să divorțeze de Eufrosina și să se căsătorească cu contesa.

Însă țarul Rusiei, sub influența mamei acesteia, a refuzat să-i acorde divorțul. Dezamăgit, dar neîmpăcat, Ghica a plecat sub numele de Alexander Sanders la Milano, pentru a-și revedea iubirea. Revenit în țară, era deja un alt om: abătut, lipsit de energie și dezinteresat de guvernare.

Situația Moldovei s-a agravat, iar presiunea politică a crescut. În lipsa sa de reacție, adversarii politici au profitat. În 1842, o comisie ruso-otomană a venit în țară și, coruptă cu 75.000 de galbeni – după cum susține istoricul Anton Caragea, ar fi decis demiterea domnitorului.

Chiar dacă o mare parte din populație i-a rămas fidelă, Ghica a ales iubirea în locul puterii și s-a retras în Italia, trăind cu contesa până la moartea ei, în 1862, notează Adevărul.

Vezi și: Iubirea interzisă a lui Sturdza Vodă. Marghioala Iamandi, femeia pentru care domnitorul ar fi construit cea mai mare Grădină Publică a secolului XIX

Depresia l-a împins în ghearele suicidului

Departe de tron și de Moldova, Grigore Alexandru Ghica a continuat să sprijine ideea unirii principatelor române. Stabilit la Paris, a încercat să obțină susținerea împăratului Napoleon al III-lea, însă a fost ignorat.

În același timp, dușmanii săi, în special Teodor Balș, au lansat o campanie de discreditare prin Europa, promovând zvonuri răutăcioase și scandaloase.

Cel mai grav dintre aceste zvonuri era cel conform căruia Ghica ar fi avut o relație incestuoasă cu nepoata sa, Cleopatra Ghica, fiica fratelui său. Se specula că din această legătură ar fi rezultat chiar un copil, o fată pe nume Zinca.

Acuzațiile, fără dovezi clare, au fost alimentate de adversarii politici și au contribuit la izolarea totală a fostului domnitor.

Depresia s-a adâncit, iar lipsa sprijinului politic, combinată cu rușinea publică, l-a împins către un gest extrem. La data de 4 august 1857, în apartamentul său din Paris, Grigore Alexandru Ghica și-a pus capăt zilelor, împușcându-se în cap. Avea 50 de ani.

Testamentul său, o confesiune dureroasă, dezvăluie suferința interioară: „Sunt victima unei traume abominabile: cât de nevinovat sunt, nu pot să trăiesc. Va veni o zi când dreptatea va ieşi la lumină. Aştept inamicii mei la tribunalul lui Dumnezeu.”

„Iată această broșură, din fiecare pagină a ei curge sânge, căci ea au omorât pe Domnul Grigore Ghica!”

Grigore Alexandru Ghica rămâne una dintre cele mai interesante și tragice figuri ale istoriei moderne românești. Deși a promovat reforme importante, a susținut emanciparea romilor și a contribuit la dezvoltarea culturală și administrativă a Moldovei, destinul său a fost umbrit de pasiunile amoroase și de jocurile murdare ale politicii.

Mihail Kogălniceanu spunea, în 1863, în Adunarea Obștească: „Iată această broșură, din fiecare pagină a ei curge sânge, căci ea au omorât pe Domnul Grigore Ghica.” Era vorba despre o revistă plină de calomnii, ce a contribuit decisiv la distrugerea morală a fostului domnitor.

Astăzi, istoria îi face dreptate. Dincolo de bârfă și dramă, Grigore Alexandru Ghica a fost un om al epocii sale, cu visuri moderne și o inimă frântă de trădări. A fost un domnitor care a iubit Moldova și a plătit cu viața prețul viziunii sale.

Vezi și: Deși avea reședința stabilită pe Calea Victoriei, Alexandru Ioan Cuza stătea și la Palatul Cotroceni. De ce prefera domnitorul acest loc