România, la coada Europei la reciclare: de ce doar 1,3% dintre deșeuri primesc o nouă viață

România se află într-o poziție alarmantă în ceea ce privește reciclarea: doar 1,3% din materialele folosite sunt reintroduse în economie, o cifră care ne plasează pe ultimul loc în Uniunea Europeană. În timp ce media UE depășește 12%, iar Olanda atinge aproape 30%, țara noastră rămâne departe de standardele europene. Paradoxal, în loc să avanseze, România reciclează mai puțin decât acum un deceniu — în 2015 rata era de 1,7%. Întrebarea firească este: unde se rupe lanțul?

Răspunsurile vin atât din partea antreprenorilor implicați în economia circulară, cât și din partea specialiștilor în salubritate. Economia circulară există în România, dar funcționează în insule mici, greu de susținut financiar. Lipsa infrastructurii, contaminarea materialelor și lipsa investițiilor transformă reciclarea într-o activitate aproape imposibil de scalat.

Antreprenorii care lucrează direct cu materiale reciclabile descriu o realitate dură: afacerile bazate exclusiv pe reciclare sau upcycling nu sunt sustenabile în lipsa unor investiții mari. La Iași, Angela Achiței conduce o fundație care include o prăjitorie de cafea și un atelier de croitorie, unde tinerii aflați în dificultate transformă saci de cafea sau resturi textile în haine unicat. Rezultatul este spectaculos, dar greu de scalat.

Angela explică pentru Digi24 un lucru simplu: produsele circulare sunt costisitoare dacă sunt realizate în serii mici, iar România nu are încă infrastructura care să permită procesarea materialelor la scară industrială. Pentru a crește rata de reciclare, sunt necesare investiții masive în echipamente și centre de colectare, investiții care, deocamdată, întârzie.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

În plus, firmele de salubritate atrag atenția asupra unei probleme care ține de modul în care colectăm deșeurile. Directorul companiei de salubrizare din Iași, Cătălin Neculau, spune răspicat: „Reciclăm prost”. Folia, cartonul sau PET-urile contaminate nu mai pot fi folosite pentru produse noi. În multe orașe, colectarea selectivă este mai degrabă simbolică, iar amestecarea materialelor face reciclarea imposibilă.

Modele de succes în Europa și lecțiile pe care România nu le aplică

Diferențele dintre România și țările europene cu performanțe mari în reciclare sunt enorme și vizibile în structura economică. Olanda, liderul incontestabil, reciclează peste 30% din materialele folosite. Belgia și Italia se mențin și ele peste pragul de 20%. Ce au în comun aceste țări? O infrastructură bine pusă la punct, stimulente economice clare, reguli stricte privind colectarea și, mai ales, o cultură solidă a reciclării.

La nivel european, metalul este materialul cel mai reciclat — peste 20% din cantitatea totală. Urmează sticla, ceramica și cărămizile, cu aproximativ 14%, iar materialele biodegradabile ajung la aproape 10%. Aceste procente arată nu doar performanța tehnică a statelor, ci și maturitatea unei piețe în care reciclarea nu este doar un comportament civic, ci și un model de business profitabil.

În România, exemplele pozitive sunt încă rare și izolate. La Iași, Andreea Stroieștean coordonează o întreprindere socială care transformă hârtie, metal și sticlă în decorațiuni — de la coronițe și brăduți până la vaze realizate din conserve. Dar ea recunoaște că principala provocare este lipsa unui sistem real de colectare: „Un cadru în care să existe deșeurile adunate ar ajuta enorm comunitatea”.

În lipsa acestui cadru, eforturile antreprenorilor rămân locale și insuficiente pentru a influența rata națională.

De ce este România blocată: mentalitate, legislație și lipsa investițiilor

Deși reciclarea a devenit o temă tot mai prezentă în discuțiile publice, practica de zi cu zi arată contrariul. România pierde material reciclabil înainte ca acesta să ajungă în centrele de colectare. PET-uri murdare, ambalaje contaminate, colectare incorectă — toate duc la pierderi masive. În plus, lipsesc campanii naționale serioase de educare. Olandezii reciclează pentru că au crescut într-un sistem care funcționează și care îi motivează; noi reciclăm pentru că ni se cere, dar fără să înțelegem impactul real.

La toate acestea se adaugă lipsa investițiilor. Economia circulară nu poate funcționa cu ateliere mici și inițiative izolate. Este nevoie de centre mari, automatizate, capabile să proceseze deșeurile eficient și să producă materiale reutilizabile în cantități relevante. În lipsa lor, antreprenorii ca Angela și Andreea duc o luptă disproporționată cu resurse limitate.

Pe lângă infrastructură, România trebuie să-și regândească sistemul de colectare. Dacă materialele nu sunt sortate corect încă de la nivelul gospodăriilor, reciclarea devine imposibilă. Tocmai de aceea, în multe județe rata de reciclare reală este apropiată de zero.

În timp ce Europa se îndreaptă cu pași mari către un model economic circular, România rămâne blocată la coada clasamentului. Doar 1,3% dintre materiale sunt reciclate — mai puțin decât acum 10 ani. Antreprenorii arată că soluțiile există, dar fără investiții și fără reguli clare, reciclarea rămâne un concept frumos pe hârtie, dar inaccesibil în realitate.