REVIEW Nothing Headphone (1) – probabil cele mai ieftine căști premium over-ear din 2025, complet diferite de orice ar face concurența

Nouă din zece perechi de căști premium disponibile în momentul de față pe piață au o valoare de achiziție între 2000 și 2500 de lei, cu foarte mici excepții. De obicei, acel preț coboară doar în perioada campaniilor de reduceri, iar dacă visezi din ambiție la ceva gen AirPods Max, sari surprinzător de aproape de 3.000 de lei cu bugetul. Din fericire, un jucător mai mic în piață precum Nothing a calculat media perfectă între ce îți dorești și ce ai nevoie de fapt ca să coboare cu Nothing Headphone (1) la jumătate de preț, că așa e corect, cinstit și ușor de recomandat.

Nu au suprafețe sensibile la atingeri, nu au fonfleuri pe partea de software, dar aceste căști vin la pachet cu cea mai satisfăcătoare, precisă și intuitivă schemă de control din toată piața. Butoane, domne! Pe cât de mult m-a entuziasmat rotiția de volum de la AirPods Max, asta de la Nothing Headphone (1) este de trei ori mai superbă ca utilitate și emoție generată. Acel clinchet cu aromă de ceas mecanic pe care îl auzi în urechi când ajustezi volumul îți generază flashuri de melancolie din vremurile de mult apuse în cel mai bun mod cu putință. Acestea nu sunt artificii, este doar hardware de calitate făcut de inginerii Nothing împreună cu KEF, o companie britanică specializată pe soluții audio high-end. E o bucurie să le folosești, iar designul desprins parcă din casetofoanele portabile (Walkman) ale anilor `90 nu ai crede niciodată că se reflectă într-un confort atât de plăcut în sesiuni prelungite de audiție. S-o luăm însă cu începutul.

Și pisica apreciază confortul căștilor Headphone (1) de la Nothing / foto: Playtech

REVIEW Nothing Headphone (1) – specificații tehnice și hardware de calitate

Dincolo de prețul prietenos, Nothing Headphone (1) sunt o pereche de căști serios construită, cu o fișă tehnică pe care o vezi de obicei în zona produselor mult mai scumpe. Cupa pătrățoasă, cu „geamul” transparent, ascunde un șasiu solid din aluminiu și plastic rigid, iar ansamblul complet ajunge la aproximativ 330 de grame, fără să pară însă greu pe cap. Ca referință, AirPods Max au 385 de grame, iar Sonos Ace au 312 grame. Banda este bine capitonată (nu te apasă pe cap), brațele telescopice culisează lin (a se citi satisfăcător) și rămân fixate acolo unde le reglezi, iar gradul de protecție IP52 ar trebui să te liniștească atunci când prinzi o ploaie ușoară sau le folosești la sală. În cutie primești și o carcasă de transport semirigidă, cablu USB-C pentru încărcare și cablu jack de 3,5 mm pentru audiție pe fir. Ai fi uimit cât îți cere concurența pe acesta cablu stereo tradițional pe care îl găsești din ce în ce mai rar în pachet.

Partea de sunet pornește de la două difuzoare dinamice de 40 mm, cu diafragmă din PU și impedanță de 16 ohmi, capabile să acopere un răspuns în frecvență între 20 Hz și 40 kHz, adică mult peste ce are nevoie un fișier obișnuit de streaming. Tuningul este realizat împreună cu KEF, brand britanic cu peste șase decenii de experiență în audio hi-fi, iar asta se simte imediat în felul în care se așază scena, în separația instrumentelor și în controlul bass-ului la volum ridicat. Headphone (1) vin și cu un spațializator propriu, care transformă orice semnal stereo într-un soundstage 3D convingător, plus head-tracking dinamic, astfel încât punctul „zero” al scenei rămâne în fața ta chiar dacă întorci capul stânga-dreapta. În mod evident, poți activa, dezactiva sau personaliza acest aspect din aplicația de mobil Nothing X.

Pe partea de izolare, Nothing a mers pe un sistem ANC hibrid, cu microfoane feed-forward și feedback, capabil să taie până la 42 dB din zgomotul de fond, eficient în special în zona de până la 2 kHz. Algoritmul este adaptiv și face scanări periodice ale mediului, ajustând anularea în timp real, iar senzorii din cupe verifică la intervale scurte cât de bine este etanșată pernița pe ureche, pentru a compensa eventualele pierderi, conform producătorului. Când ai nevoie să auzi ce se întâmplă în jur, treci într-un Transparency Mode foarte natural, fără senzația aceea de microfon „digital” agresiv pe care o mai întâlnești la alternativele din piață, unele semnificativ mai scumpe. În apeluri, intră în scenă șase microfoane, organizate în arhitectură cu 4 microfoane dedicate ENC (anularea zgomotului de fond din mediul ambiant), ajutate de AI Clear Voice, antrenată pe zeci de milioane de scenarii reale pentru a scoate în evidență vocea ta și a tăia restul.

Nu-ți pot explica satisfacția și precizia din spatele butoanelor fizice de la Nothing Headphone (1) / foto: captură Playtech

Conectivitatea este la zi: Bluetooth 5.3 cu suport pentru AAC, SBC și LDAC, dar și Hi-Res Audio Wireless cu stream până la 24-bit/96 kHz, dacă ai un telefon compatibil. Poți să le folosești și ca DAC extern prin USB-C, direct în laptop sau telefon, sau clasicul jack de 3,5 mm pentru setup-uri hi-fi sau console. Funcția de Dual Connection, activabilă inițial din aplicația de mobil, îți permite să ții două dispozitive conectate simultan, de exemplu laptop și telefon, iar căștile comută automat către cel care trimite efectiv sunet, fără să le reconectezi manual. Pentru gaming și video există un mod de latență scăzută, care strânge cât se poate de mult întârzierea dintre imagine și sunet, mai ales atunci când folosești profilele potrivite în aplicația Nothing X. În opinia mea, s-a comportat impecabil și fără respectiva opțiune, dar disponibilitatea ei se reflectă cu siguranță într-un confort psihologic suplimentar.

Autonomia este alt punct în care Nothing Headphone (1) ies bine în evidență. Bateria internă de 1040 mAh îți oferă până la 80 de ore de redare cu ANC dezactivat și până la 35 de ore cu anularea de zgomot pornită, valori măsurate pe codec AAC. Dacă activezi LDAC, te vei învârti în jur de 54 de ore fără ANC sau aproximativ 30 de ore cu ANC, ceea ce rămâne excelent pentru un model over-ear. Încărcarea completă durează în jur de două ore prin USB-C, însă ai la dispoziție și fast charge: cinci minute la priză îți aduc cam 2,4 ore de redare cu ANC activ, suficient cât să termini un zbor european sau câteva episoade de serial fără emoții.

La nivel de integrare și sustenabilitate, hardware-ul este completat de un pachet software discret, dar util, în Nothing X poți ajusta un EQ pe 8 benzi, poți salva și distribui preseturi, remapa butonul fizic sau activa modul de latență redusă, fără să te lovești de gesturi tactile capricioase. Dincolo de experiența de zi cu zi, merită menționat și efortul pe zona verde: Nothing declară o amprentă de carbon de 14,84 kg CO₂e pentru Headphone (1), folosește ambalaj fără plastic și energie 100% din surse regenerabile în procesul de asamblare finală.

Nothing Headphone (1) par grosuțe, dar nu le simți pe cap. Sunt doar confortabile

REVIEW Nothing Headphone (1) – experiență de utilizare și concluzie

Din momentul în care le-am scos din cutie, m-a entuziasmat enorm designul în realitate. Din poze nu conștientizezi neapărat precizia în materie de design, calitatea construcției. Pe de altă parte, dacă aș fi putut să aleg, aș fi optat pentru versiunea albă, pentru că amprentele și scamele se văd destul de tare pe finisajul închis la culoare. Din nou, vizavi de butoane, m-a încântat butonul fizic dedicat pentru activarea mecanismului de împerechere Bluetooth. Nu bâjbâi când vine vorba de acest proces esențial și nici nu trebuie să ții minte formule complicate ca la chimie (închide-le, deschide, rotește-le de trei ori, apasă 3 secunde, ia repede degetul și mai apasă 5-7 secunde). Totul este simplu și eficient când vine vorba de Headphone (1). Acestea sunt căști pentru toți și pentru oricine, deși admit cu siguranță că designul s-ar putea să fie prea curajos pentru unii. Pe marginea acestui aspect, mă rezume la a spune doar că frumusețea este în ochii privitorului, iar pe mine m-a încântat direcția originală ”extremistă”.

Instalezi pe mobil aplicația Nothing X din AppStore sau Google Play și începi să te joci un pic cu parametrii de funcționare. Îți recomand să faci experimente cu sunetul spațial, să activezi ”conexiunea dublă” dacă vrei să le folosești și la laptop nu doar la telefon, să testezi eventual și partea cu îmbunătățirea basului, în situația în care încântă acel tip de amprentă audio mai agresivă. Ca un detaliu drăguț, tot din aplicație, atâta timp cât sunt pornite, le poți găsi prin casă prin emiterea unui sunet pe frecvență înaltă, imposibil de ignorat.

Revenind însă la partea practică a întregii ecuații, dincolo de manipulare, pe mine m-au surprins plăcut din prisma experienței audio. Spațialitatea este generoasă, acuratețea scenei este precisă, iar fidelitatea pe spectru larg de frecvențe este ușor de lăudat. Ca echilibru tonal, mi se par destul de neutre, acesta fiind probabil și motivul pentru care ai în aplicația de mobil opțiunea, foarte populară de altfel, de a accentua basul. Așa împaci și capra și varza.

Aplicația Nothing X nu este obligatorie ca să asculți la Headphone (1), dar o recomand

Ca o notă importantă de subsol, toate testele le-am făcut cu Apple Music folosind opțiunea Losless ALAC 16bit 44.1 KHz sau, unde a fost posibil, Dolby Atmos. Așa am ascultat Malletoba Spank de la Duke Ellington și m-am simțit în primul rând al unui concert de jazz cât se poate de viu, cu un țambal care te gâdila pe tâmple, o trompetă care te învăluia parcă pe ceafă și o separație a instrumentelor ce părea să zboare cu entuziasm dincolo de stereo. Închizi ochii și vezi instrumentele peste tot în jurul tău. Tot pe partea de testare a instrumentației, mă încântă maxim să folosesc pentru referință, Everywhere Home – Yom & Aurélien / Naffrichoux Songs for the Old Man Jazz, iar pe Nothing Headphone (1) va stârni cu siguranță o emoție neobișnuit de puternică pentru o melodie atât de ”simplă”. Modul în care sunt integrate pe rând instrumentele în piesă se petrece parcă vizual, nu auditiv. Este ceva ”viu” la mijloc, exact cum am insistat și mai sus.

Există o ordine în haos ușor de înțeles chiar și în hituri de club precum Lose My Mind de la Don Toliver cu Doja Cat sau Blah Blah Blah de la Armin van Buuren. În nicio clipă nu se pune problema de distorsiuni la volum maxim și nici de alte compromisuri de calitate mai mult sau mai puțin evidente. E un echilibru acolo, o precizie calculată. În La Enfermedad Del Siglo – Silvana Estrada / Marchita, aceeași atenție la detalii ușor de apreciat pare să-ți transpună în urechi senzația pe care o ai de la două boxe de dimensiuni generoase într-o cameră cu audiție perfectă, despre asta ar trebui să fie niște căști bune, iar Nothing reușește cu siguranță să-și atingă scopul cu acest model. Dacă ești fan rock, Know Your Enemy de la Rage Against the Machine sau The Emptiness Machine de la Linkin Park cred eu că strălucesc bine pe Headphone (1) pentru acea gălăgie controlată care te ajută să te concentrezi pe producția grozavă din spatele unor hituri populare din orice gen muzical, mai agreziv sau puțin agresiv. În același timp, procesarea, filtrarea, ”tehnica”, cu siguranță nu distrag în nicio secundă de la emoție, de la pumnul în piept pe care ți-l dorești uneori de la piesele tale preferate.

Nu este ușor să faci căști bune. Acesta este și motivul pentru care giganți ai industriei audio au așteptat chiar și câteva decenii înainte să-și încerce norocul în acest domeniu. Cei de la Nothing au mers în altă direcție și s-au consulat cu KEF pentru a aduce pe piață un produs de care să fie mândri, utilizatorii să fie încântați, iar oamenii ca mine să-l poată recomanda cu ușurință. Dacă Headphone (1) nu vor fi incredibil de populare, s-ar putea să fie vina designului, dar până și pentru acea manifestare de ambiție sau curaj, Nothing merită tot respectul. Personal, m-aș fi bucurat ca finisajul să facă o treabă mai bună în a ascunde amprentele sau scamele, dar acela mi se pare un compromis infim pentru ce afacere bună reprezintă aceste căști.