Rețelele sociale interzise tinerilor sub 16 ani – lista completă de platforme la care copiii nu mai au acces în Australia

Australia a ales să apese frâna brusc în relația copiilor cu rețelele sociale. De la 10 decembrie, tinerii sub 16 ani nu mai au voie să aibă cont pe o serie întreagă de platforme, iar companiile care nu se conformează riscă amenzi de până la 49,5 milioane de dolari australieni. Pentru prima dată, un stat mare impune un cadru atât de dur, iar întrebarea firească este cât de departe ajunge, concret, această interdicție.

Guvernul a împărțit lumea digitală în două: platforme considerate rețele sociale „clasice”, cu feed public, recomandări algoritmice și risc crescut pentru minori, și servicii pe care le tolerează în continuare pentru cei sub 16 ani, de la aplicații educaționale până la platforme de jocuri sau mesagerie. Lista nu este bătută în cuie, însă, iar autoritățile spun clar că o pot extinde dacă tinerii fug în masă spre alte aplicații.

Această abordare transformă lista de platforme interzise într-un barometru foarte direct al modului în care statele încep să vadă rețelele sociale: nu doar ca instrumente de comunicare, ci și ca medii cu potențial serios de risc pentru copii, comparabile cu produse reglementate strict.

Ce platforme intră pe lista neagră pentru tinerii sub 16 ani

Nucleul interdicției este format din marile nume pe care le asociezi, în mod reflex, cu social media. În categoria „interzise sub 16 ani” intră:

Facebook

Instagram

TikTok

Snapchat

X (fostul Twitter)

YouTube

Reddit

Twitch

Kick

Threads

În cazul Threads, motivul este simplu: ai nevoie de cont de Instagram ca să îl folosești, deci cade automat sub aceeași regulă. Pentru toate aceste platforme, obligația este dublă: să dezactiveze conturile deja existente ale utilizatorilor sub 16 ani și să prevină crearea altora noi, până când persoana împlinește vârsta minimă.

Fiecare companie a venit cu propria strategie de „curățare” a utilizatorilor minori. Meta, de exemplu, a anunțat că va dezactiva conturile pe care „le înțelege” ca fiind operate de utilizatori sub 16 ani și le va permite adolescenților să descarce fotografiile, clipurile și mesajele înainte de închidere. TikTok promite o abordare „multi-layered” în care combină semnale de comportament, date declarate la înscriere și verificări suplimentare pentru a identifica vârsta reală. Snapchat folosește atât data de naștere din cont, cât și tehnologia K-ID pentru verificări suplimentare.

Pentru tinerii care sunt de fapt peste 16 ani, dar sunt marcați greșit, fiecare platformă pregătește proceduri de apel: de la selfie-uri video analizate algoritmic prin Yoti, până la încărcarea unui act de identitate sau verificarea unui card bancar. Ideea de bază este că, dacă intri la limită în raza de vârstă, trebuie să poți demonstra destul de rapid că ai dreptul să rămâi pe platformă.

Important de reținut este că lista nu este statică. eSafety commissioner, autoritatea care supraveghează implementarea legii, a avertizat deja că dacă tinerii migrează în masă spre platforme precum Lemon8 sau alte alternative, acelea pot fi adăugate ulterior în categoria „social media” și obligate să scoată copiii de pe platformă.

Ce aplicații rămân permise și de ce nu sunt toate tratate la fel

Interesant este și ce rămâne în zona „verde”, acolo unde tinerii sub 16 ani pot avea în continuare conturi. Printre platformele explicit menționate ca nefiind vizate de interdicție se numără:

Roblox

YouTube Kids

Google Classroom

Pinterest

Discord

WhatsApp

Lemon8

GitHub

LEGO Play

Steam și Steam Chat

Messenger

LinkedIn

Guvernul și eSafety au considerat că aceste servicii fie au un profil predominant educațional sau profesional (Google Classroom, LinkedIn, GitHub), fie sunt orientate spre gaming și comunități cu alt tip de dinamică decât feed-ul social clasic (Roblox, Steam), fie oferă instrumente dedicate pentru copii (YouTube Kids). Pinterest, de exemplu, deși este un spațiu cu conținut vizual masiv, a fost deocamdată plasat în zona platformelor care nu intră direct sub noua lege.

Un detaliu important este că statul nu stabilește pentru toate aceste servicii un verdict definitiv. În multe cazuri, platformelor li se cere să se „auto-evalueze”: să decidă dacă, prin funcțiile și publicul lor, intră sau nu în categoria de risc definită de lege. Un serviciu nou, de dimensiuni reduse sau cu foarte puțini utilizatori tineri în Australia poate fi considerat deocamdată „low risk”, dar situația se poate schimba pe măsură ce crește.

Pentru tine, ca părinte sau adult care încearcă să înțeleagă acest peisaj, diferența dintre liste nu înseamnă că aplicațiile permise sunt automat sigure și fără probleme. Înseamnă, mai degrabă, că statul vede un grad mai mic de expunere la conținut agresiv, algoritmi foarte puternici de recomandare și interacțiuni publice greu de controlat. Chiar și așa, conversația despre ce face copilul într-un joc online, pe un server de Discord sau într-un grup de WhatsApp rămâne esențială și nu este preluată integral de nicio lege.

O listă dinamică, un experiment urmărit de toată lumea

Australia nu se așteaptă ca, pe 10 decembrie, toate conturile sub 16 ani să dispară dintr-un clic. Autoritățile vorbesc explicit despre un proces gradual: unele platforme vor implementa filtrele mai repede, altele se vor mișca mai greu, iar eSafety promite un model de supraveghere bazat pe risc, nu pe pedepse imediate. Pentru companii, miza este complicată: trebuie să îți dovedească vârsta utilizatorilor, dar nu au voie să se bazeze exclusiv pe cererea de acte de identitate, pentru a nu transforma fiecare înscriere într-un proces de KYC generalizat.

În fond, lista de rețele sociale interzise copiilor sub 16 ani este doar vârful vizibil al unui conflict mai mare: între nevoia de protecție a minorilor și libertatea de exprimare, între interesele comerciale ale platformelor și responsabilitatea lor socială. Pentru moment, Australia a ales să tragă o linie clară la 16 ani și să pună companiile în fața unei obligații ferme. Rămâne de văzut dacă alte state vor copia acest model sau vor încerca variante mai nuanțate, în care accentul cade mai mult pe control parental și educație digitală decât pe blocaj total.