12 dec. 2025 | 09:57

Regizorul serialului „White horse” a fost găsit vinovat că a păcălit Netflix cu 11 milioane de dolari. Cum a ajuns Netflix să finanțeze un serial care nu a mai existat

ENTERTAINMENT
Share
Regizorul serialului „White horse” a fost găsit vinovat că a păcălit Netflix cu 11 milioane de dolari. Cum a ajuns Netflix să finanțeze un serial care nu a mai existat
Regizor acuzat că a cheltuit banii Netflix pe lux și investiții: verdict de vinovăție în cazul „White horse”

Netflix, compania care a făcut un adevărat gen din documentarele despre escroci și fraude, se trezește acum în postura incomodă de victimă într-un caz care pare scris chiar pentru propriul catalog. Regizorul Carl Erik Rinsch, cunoscut pentru filmul „47 Ronin”, a fost găsit vinovat într-un proces federal din Manhattan pentru că ar fi deturnat 11 milioane de dolari primiți de la Netflix, bani destinați finalizării unui serial SF care nu a mai fost terminat.

Proiectul se numea inițial „White horse”, ulterior redenumit „Conquest”, iar verdictul vine după o poveste lungă de bugete umflate, promisiuni neonorate și cheltuieli extravagante. Rinsch riscă teoretic până la 90 de ani de închisoare, iar sentința urmează să fie pronunțată pe 17 aprilie 2026.

În centrul cazului stă felul în care Netflix a ajuns să parieze sume uriașe pe un serial care, în final, a rămas la stadiul de material incomplet. Potrivit relatărilor din presa americană, platforma ar fi plătit inițial aproximativ 44 de milioane de dolari pentru „White horse”, mizând pe ideea unui univers SF ambițios. Apoi, când producția a depășit bugetul, compania ar fi acceptat să mai vireze încă 11 milioane de dolari, cu așteptarea că banii vor acoperi costuri de producție și vor duce proiectul la linia de sosire.

Procurorii au susținut însă că, în loc să folosească suma suplimentară pentru serial, regizorul a mutat banii prin conturi personale și i-a folosit pentru investiții speculative și cumpărături de lux. Cazul devine cu atât mai stânjenitor pentru Netflix cu cât intră într-o perioadă în care platformele de streaming au fost acuzate frecvent că au lăsat prea ușor frâiele bugetelor, într-o cursă globală pentru cât mai mult conținut, cât mai repede.

Verdictul: fraudă, spălare de bani și o sentință care poate ajunge la 90 de ani

Juriul l-a găsit vinovat pe Rinsch pentru acuzații precum fraudă prin comunicații (wire fraud), spălare de bani și transmitere ilegală de bani, după ce a respins apărarea care a încercat să prezinte conflictul drept un simplu litigiu contractual. Deliberarea a fost relativ rapidă, iar verdictul acoperă toate capetele majore de acuzare din dosar, ceea ce ridică serios miza pentru etapa de sentință.

În instanță au apărut detalii care au alimentat și mai mult interesul public: achiziții de mașini de lux (inclusiv Rolls-Royce și Ferrari), cheltuieli mari pe ceasuri și haine, plăți de datorii pe carduri și, poate cel mai bizar element din poveste, aproape un milion de dolari direcționați către saltele și lenjerii „de lux”. În paralel, anchetatorii au indicat și tranzacții riscante, inclusiv expunere pe criptomonede, ca parte din traseul banilor.

Ce spune cazul despre controlul bugetelor în streaming și „epoca fără frâne”

Dincolo de titlurile care sună a satiră, cazul ridică o întrebare serioasă despre cum sunt verificate proiectele foarte scumpe în industria streamingului. În anii de expansiune agresivă, multe companii au operat cu bugete mari, calendare presante și o toleranță ridicată la depășiri de cost, atâta timp cât exista promisiunea unui „hit” global. Într-un astfel de ecosistem, un proiect poate continua să primească bani chiar și când semnalele de alarmă devin tot mai greu de ignorat—iar dosarul Rinsch e prezentat tocmai ca un exemplu de ce se întâmplă când controlul intern nu ține pasul cu ambiția.

Mai există și un al doilea strat: unde se termină disputa creativă/contractuală și unde începe frauda penală. Apărarea a insistat că regizorul avea o anumită „stare de spirit”, că a existat o neînțelegere privind destinația banilor și că statul a transformat o ceartă comercială într-o conspirație. Totuși, acuzarea a pus accent pe traseul banilor și pe faptul că serialul nu a fost livrat, iar Netflix ar fi rupt în cele din urmă relația profesională, după ce proiectul a deraiat. Indiferent de nuanțe, verdictul creează un precedent de reputație: nu doar pentru un regizor, ci și pentru un model de industrie care, în goana după conținut, a acceptat uneori riscuri pe care acum le plătește public.