Războiul din adâncuri: SUA și China se luptă pentru controlul mineralelor rare din Pacific

Sub suprafața liniștită a Oceanului Pacific se desfășoară una dintre cele mai intense competiții geopolitice ale momentului – o cursă pentru controlul resurselor care pot modela viitorul economiei globale. În timp ce lumea urmărește conflictele de la suprafață, Statele Unite și China se confruntă într-o bătălie tăcută pentru mineralele rare aflate pe fundul oceanului, elemente esențiale pentru baterii, tehnologii verzi și industria de apărare.

Ceea ce până recent părea un subiect de cercetare științifică devine acum o miză economică și strategică uriașă. Mineritul submarin, aflat încă într-un stadiu incipient, promite acces la metale precum cobaltul, nichelul, cuprul și manganul – componente indispensabile pentru tranziția energetică globală și pentru producția de vehicule electrice. Însă, în spatele acestei promisiuni, se ascunde un avertisment tot mai des auzit în comunitatea științifică: „deschidem cutia Pandorei”, scrie The Guardian.

Oceanul Pacific, noul front al războiului economic global

Zona centrală a Pacificului, situată între Hawaii și Filipine, a devenit punctul de interes principal pentru marile puteri. În această regiune se află Clariōn-Clipperton Zone (CCZ) – o vastă întindere de 6 milioane de kilometri pătrați, bogată în noduli polimetalici, formațiuni care conțin concentrații ridicate de minerale rare.

China a fost printre primele state care au obținut licențe de explorare prin intermediul Autorității Internaționale pentru Fundul Mării (ISA), o instituție ONU care reglementează activitățile de exploatare în apele internaționale. Beijingul a investit masiv în tehnologie subacvatică, submarine autonome și nave de cercetare, consolidându-și astfel poziția de lider în cursa pentru resursele oceanice.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

Statele Unite, care până recent au adoptat o poziție rezervată, au început să-și reconsidere strategia. Sub presiunea competiției chineze, Washingtonul colaborează cu aliați precum Australia, Japonia și Canada pentru a dezvolta proiecte comune de explorare. Miza este uriașă: cine va deține controlul asupra acestor resurse va putea influența lanțurile globale de aprovizionare cu materiale esențiale pentru industria energetică, electronică și militară.

Într-un raport recent, experții americani avertizează că dependența actuală de China pentru prelucrarea materialelor critice reprezintă o vulnerabilitate strategică. Prin urmare, mineritul adâncurilor Pacificului devine pentru SUA nu doar o chestiune economică, ci și una de securitate națională.

Promisiunea uriașă a metalelor rare și riscurile ecologice ascunse

Susținătorii mineritului submarin afirmă că resursele oceanice pot susține tranziția globală către energia verde fără a afecta ecosistemele terestre. Potrivit estimărilor, nodulii polimetalici din CCZ conțin cantități suficiente de cobalt și nichel pentru a alimenta milioane de baterii pentru mașini electrice – o alternativă la exploatările miniere tradiționale din Africa sau America de Sud, adesea marcate de corupție și exploatare umană.

Însă specialiștii în mediu atrag atenția că exploatarea adâncurilor oceanice ar putea provoca daune ireversibile ecosistemelor marine. Fundul mării găzduiește organisme unice, multe dintre ele încă necunoscute științei, iar perturbarea sedimentelor ar putea elibera carbon stocat de milenii și ar modifica echilibrul chimic al oceanelor.

Organizațiile de mediu, precum Greenpeace și Deep Sea Conservation Coalition, cer o interdicție globală temporară asupra mineritului submarin, până când vor fi disponibile studii independente privind impactul ecologic. „Nu știm ce vom distruge, dar o vom face în numele tranziției verzi”, avertizează biologii marini.

În prezent, mineritul la mare adâncime nu a început la scară industrială. Totuși, companii din Norvegia, Coreea de Sud și China au construit deja prototipuri de roboți capabili să foreze și să extragă minerale de la peste 4000 de metri sub nivelul mării. Este doar o chestiune de timp până când presiunea economică va forța primele operațiuni comerciale.

O nouă cursă pentru supremație: tehnologie, mediu și geopolitică

În timp ce oficialii americani și chinezi își acuză reciproc rivalii de militarizarea cercetării maritime, Oceanul Pacific devine un laborator al viitorului – locul unde știința, economia și geopolitica se intersectează. Pentru Beijing, mineritul submarin face parte din strategia „Made in China 2035”, care urmărește independența totală în domeniul materialelor critice. Pentru Washington, controlul resurselor marine înseamnă șansa de a reduce dependența de lanțurile de aprovizionare dominate de Asia.

În spatele scenei, marile companii de tehnologie și energie se poziționează deja. Tesla, Panasonic, BYD și General Motors analizează posibilitatea de a folosi minerale extrase din adâncuri pentru viitoarele generații de baterii. În paralel, start-up-uri din Silicon Valley investesc în algoritmi de inteligență artificială capabili să identifice automat zonele bogate în metale, reducând astfel costurile explorării.

Totuși, vocile critice avertizează că această competiție riscă să devină un nou „război rece al resurselor”. Dacă nu vor exista acorduri internaționale stricte, mineritul oceanic ar putea scăpa de sub control, declanșând o criză ecologică globală.

Pentru unii, Oceanul Pacific este noul Eldorado al tehnologiei. Pentru alții, este un teritoriu sacru care ar trebui protejat, nu exploatat. Adevărul se află, probabil, undeva între cele două perspective – dar un lucru e cert: în adâncurile oceanului se decide deja viitorul economic și ecologic al planetei.

Cursa pentru mineralele rare nu mai este doar o poveste despre resurse, ci despre putere, supraviețuire și responsabilitate. Iar când „cutia Pandorei” se va deschide complet, rămâne de văzut dacă omenirea va reuși să gestioneze consecințele.