Primul și singurul președinte ales prin vot democratic din Rusia sovietică

Mihail Gorbaciov a fost liderul care a încercat să schimbe Uniunea Sovietică din interior, introducând reforme economice și politice fără precedent. Deja Secretar General al Partidului Comunist din 1985, el a devenit primul și unicul președinte ales democratic al URSS, într-un moment de tranziție și instabilitate profundă.

Deși mandatul său ca președinte a fost o încercare de a menține unitatea statului sovietic prin reforme controlate, realitatea economică și valul de mișcări separatiste au făcut ca această misiune să fie imposibilă. Gorbaciov și-a dat demisia pe 25 decembrie 1991, iar a doua zi Uniunea Sovietică înceta să mai existe. Astfel, el a rămas nu doar singurul președinte ales al URSS, ci și ultimul lider al unei superputeri care s-a prăbușit sub povara propriilor contradicții.

De la reformator comunist la lider ales democratic

Mihail Gorbaciov, aflat la conducerea Partidului Comunist din 1985, a introdus politici de perestroika (restructurare economică) și glasnost (transparență și libertate de expresie), încercând să modernizeze URSS și să o scoată din stagnarea economică. Aceste măsuri au dus la o deschidere fără precedent a societății sovietice, dar și la slăbirea autorității centrale.

În acest context, în martie 1990, Uniunea Sovietică a introdus pentru prima dată funcția de președinte al URSS, iar Gorbaciov a fost ales de către Congresul Deputaților Poporului, un organ reprezentativ al statului sovietic. Spre deosebire de alegerile libere din democrațiile occidentale, votul nu a fost unul universal, ci exercitat de deputați. Totuși, acesta a fost un pas fără precedent către democratizarea sistemului sovietic.

Când şi ce pomi se dau cu var primăvara. Copacii care nu trebuie atinşi de soluţia din bătrâni

Ingredientele din bucătărie care fac Crinul Păcii să înflorească mereu. Va avea şi frunze viguroase

Mihail Gorbaciov, mai 1996, vorbind în campanie electorală la Volgograd. (Foto: Profimedia)

Un mandat scurt, între haos economic și destrămarea Uniunii Sovietice

În ciuda intențiilor sale reformiste, președinția lui Gorbaciov s-a confruntat cu crize majore:

• Economia sovietică era în colaps, afectată de liberalizări incomplete și lipsa unei infrastructuri de piață.
• Republicile sovietice începeau să ceară independența, iar valul naționalist creștea rapid.
• Partidul Comunist își pierdea din influență, în timp ce opoziția reformistă și conservatorii reacționau tot mai puternic.

În august 1991, un grup de oficiali conservatori a încercat o lovitură de stat împotriva lui Gorbaciov, profitând de nemulțumirea generală. Lovitura de stat a eșuat, însă a slăbit și mai mult autoritatea președintelui, iar opoziția condusă de Boris Elțîn a câștigat teren.

Pe 8 decembrie 1991, liderii Rusiei, Ucrainei și Belarusului au semnat Acordurile de la Belovejs, care declarau oficial sfârșitul Uniunii Sovietice. Pe 25 decembrie 1991, Gorbaciov și-a anunțat demisia, declarând că nu mai are o țară pe care să o conducă.

Mihail Gorbaciov (în centru, frontal) participă la gala dedicată Zilei Internaționale a Femeii, desfășurată la Teatrul Bolșoi din Moscova, în martie 1985. (Foto AP)

Moștenirea lui Gorbaciov: între reformă și prăbușire

Astăzi, Mihail Gorbaciov este văzut ca un lider paradoxal:

• În Occident, este adesea apreciat pentru că a pus capăt Războiului Rece și a contribuit la democratizarea Europei de Est.
• În Rusia și fostele republici sovietice, este adesea blamat pentru destrămarea URSS și pentru haosul economic care a urmat.

Indiferent de perspective, un lucru este cert: Gorbaciov rămâne primul și unicul președinte ales democratic al Uniunii Sovietice, un lider care a încercat să reformeze un sistem care, în final, s-a dovedit imposibil de salvat.