19 mart. 2025 | 14:08

Primul campion olimpic la scrimă al neamului românesc, uitat în negura istoriei. Povestea sportivului Ion Drîmbă

Special
Primul campion olimpic la scrimă al neamului românesc, uitat în negura istoriei. Povestea sportivului Ion Drîmbă
Ion Drîmbă, primul campion olimpic la scrima românească. Foto Getty Images via Eurosport

Ion Drîmbă este o figură legendară a sportului românesc, un nume care ar trebui să fie mai des pomenit în paginile istoriei scrimei românești și ale sportului în general. A fost primul campion olimpic la scrimă al României, realizând acest vis în cadrul Jocurilor Olimpice din 1968 de la Ciudad de Mexico, acolo unde a obținut aurul olimpic la floretă individual. Performanța sa a rămas un punct de referință în istoria sportivă a țării, dar din păcate, în ciuda realizărilor sale, Ion Drîmbă a fost uitat de multe ori, atât de autoritățile române, cât și de publicul larg.

Fratele lui Ion Drîmbă i-a descoperit talentul

Ion Drîmbă s-a născut pe 18 martie 1942, la Timișoara, într-o perioadă în care sportul românesc își câștiga un renume în diverse discipline. Provenind dintr-o familie de oameni muncitori, tânărul a fost încurajat încă din copilărie să practice sport.

Fratele său a fost cel care l-a dus la scrimă la vârsta de doar 8 ani, la clubul „Flacăra Roșie” din Timișoara. Aici, sub îndrumarea antrenorului Andrei Altman, Ion Drîmbă și-a început cariera sportivă.

În 1959, la Campionatul Național de Juniori, tânărul scrimer a reușit să câștige titluri atât la sabie, cât și la floretă, ceea ce a demonstrat încă de la o vârstă fragedă că are o mare talent și o versatilitate impresionantă pe planșa de scrimă.

La doar 18 ani, în 1960, Drîmbă devine campion național de seniori la floretă, iar la scurt timp se transferă la Steaua București, continuându-și astfel pregătirea de elită în cadrul unui club de prestigiu.

Antrenamentele din acea perioadă, dar și disciplina sa deosebită, l-au făcut să capete rapid un loc printre cei mai buni sportivi din România.

Antrenamentele, efortul și pasiunea l-au împins către aurul olimpic la scrimă

Ion Drîmbă a participat la trei ediții ale Jocurilor Olimpice: Roma 1960, Tokio 1964 și Ciudad de Mexico 1968. În ciuda faptului că a avut două participări mai puțin reușite, la 1968, la cea de-a treia încercare olimpică, Drîmbă a obținut performanța supremă.

La Ciudad de Mexico, într-o competiție epuizantă de două ore, Ion Drîmbă a cucerit primul titlu olimpic din istoria scrimei românești, câștigând aurul la floretă individual.

Finala cu francezul Daniel Revenu a fost extrem de strânsă, terminându-se cu un scor de 5-4. Acesta a fost un moment istoric pentru sportul românesc, iar Drîmbă a devenit un simbol al determinării și talentului în scrima mondială.

Vezi și: De ce sunt sportivii olimpici de scrimă legați la spate cu cabluri electrice? Nu, nu este la ce te gândești

Primul român care a câștigat o medalie olimpică la scrimă

Ion Drîmbă a continuat să își construiască o carieră impresionantă pe plan internațional. În 1967, a cucerit titlul mondial cu echipa de floretă la Montreal, alături de Tănase Mureșanu, Mihai Țiu, Iuliu Falb și Ștefan Ardeleanu, iar în 1969 a obținut medalia de bronz tot cu echipa, în aceeași localitate.

Performanțele sale în competițiile internaționale l-au consacrat ca fiind unul dintre cei mai buni floretisti ai lumii, iar în 1968 și 1969 a fost desemnat floretistul numărul 1 al lumii.

În paralel cu succesul pe planșă, Ion Drîmbă a fost premiat și cu titluri importante în România. A primit titlul de Maestru Emerit al Sportului în 1967, iar în 2000 a fost distins cu Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de ofițer.

Scrimerul Ion Drîmbă, alături de soția lui, scrimera Ileana Gyulai. Foto arhivă

Scrimerul Ion Drîmbă, alături de soția lui, scrimera Ileana Gyulai. Foto arhivă

Ion Drîmbă, nemulțumit de condițiile regimului comunist

În 1970, Ion Drîmbă a decis să plece din România, nemulțumit de condițiile impuse sportivilor de regimul comunist. După câștigarea titlului olimpic, Drîmbă nu primise premiile și onorurile promise de autoritățile române, un Fiat 500 și o sumă de bani.

Împotriva unui regim care a folosit sportul ca un instrument de propagandă politică, Drîmbă a ales să plece în Republica Federală Germania. Acolo a cerut statut de refugiat, iar în perioada 1970-1972 a continuat să concureze pentru Germania, în paralel cu activitatea sa de antrenor de scrimă la Ulm.

Drîmbă a continuat să fie o figură influentă în sportul internațional, lucrând cu tineri talentați și contribuind la succesul altor mari sportivi, precum Matthias Behr și Alexander Pusch.

Ulterior, Ion Drîmbă s-a mutat în Statele Unite ale Americii, stabilindu-se la Tucson, Arizona, și mai târziu la San Francisco, unde și-a deschis propria școală de scrimă.

A continuat să lucreze cu sportivi din diverse colțuri ale lumii, antrenându-i pe Antonio Telles și alți sportivi din Venezuela și Brazilia. Viața sa de emigrant nu a fost ușoară, dar Drîmbă nu a renunțat niciodată la pasiunea sa pentru scrimă.

Vezi și: Scrima este un sport mai complex și mai elegant decât credeai [VIDEO]

Revenirea în România și ultimii ani de viață

În 1996, Ion Drîmbă s-a întors în România, iar cu dorința de a contribui la dezvoltarea scrimei, și-a depus candidatura pentru funcția de președinte al Comitetului Olimpic și Sportiv Român.

Din păcate, candidatura sa a fost respinsă, pe motiv că nu deținea studii superioare. Această decizie l-a dezamăgit profund pe Drîmbă, iar el a ales să plece din nou în Brazilia, unde a continuat să antreneze.

A fost un moment simbolic, ce arată în mod clar cât de greu a fost pentru un om cu o astfel de carieră să se impună în fața unui sistem care nu i-a acordat respectul pe care îl merita.

Ion Drîmbă a murit pe 20 februarie 2006, în Brazilia, la vârsta de 64 de ani. Moartea sa a fost o mare pierdere pentru lumea scrimei și pentru România. Cu toate acestea, ereditatea sa a rămas vie în sufletele celor care l-au admirat și care au învățat de la el.

Unul dintre cei mai mari eroi ai scrimei

Ion Drîmbă este un erou al sportului românesc, un simbol al excelenței și al determinării, dar și al dorinței de a lupta pentru ceea ce este corect.

Performanțele sale nu au fost niciodată suficient apreciate în perioada sa de glorie, iar după retragerea sa din activitatea competițională, numele său a fost uitat de autoritățile române.

Cu toate acestea, Ion Drîmbă rămâne un exemplu pentru tineretul român și pentru toți cei care vor să învețe ce înseamnă să fii un adevărat campion. Povestea sa merită să fie spusă, iar realizările sale trebuie să rămână un far călăuzitor pentru toți iubitorii sportului.

Vezi și: Fântâna Lahovary din București, amintirea ultimului duel din România. Cum l-a omorât Nicolae Filipescu pe jurnalistul George Emanuel Lahovary