Preotul care l-a botezat i-a prevestit cariera, încă de la naștere. Povestea artistului Luigi Ionescu, cel care ne-a dat ”Lalele, lalele”

Pe data de 3 aprilie românii își aduc aminte de Luigi Ionescu, unul dintre cei mai apreciați și îndrăgiți cântăreți de romanțe ai României. Artistul a rămas în istoria muzicii autohtone cu hit-ul ”Lalele, lalele”, compus pe Temistocle Popa, melodie pe care nostalgicii o fredonează și în zilele noastre. Cu o voce inconfundabilă și un repertoriu care a cucerit inimile ascultătorilor din țară și din străinătate, Ionescu a devenit una dintre figurile emblematice ale muzicii ușoare românești. Povestea sa începe însă într-un mod cu totul special, într-un mic sat din România, unde preotul care l-a botezat i-a prezis viitorul strălucit.

La botezul lui Luigi Ionescu, preotul satului a prevestit că va deveni un mare cântăreț

La 3 aprilie 1927, în comuna Pâncești, județul Putna, un prunc venea pe lume fără să știe că destinul său era deja scris.

La biserica Sfântul Gheorghe, preotul paroh Nicolae Mircea, asistat de cântăreții Vasile Simionescu și Ștefan Badiu, săvârșea botezul micului Luigi. Momentul a fost marcat de o intuiție incredibilă a părintelui:

„Dumnezeu să-l ocrotească în viață. Ei, da’ frumos mai scâncește. Precis o să fie cântăreț!”, ar fi spus acesta, potrivit relatărilor din volumul „Istoria pe placul tuturor” al lui Eugen Șendrea. Și mare dreptate a avut.

Și-a descoperit talentul muzical de la o vârstă fragedă

Încă de la o vârstă fragedă, Luigi Ionescu a demonstrat o pasiune și un talent aparte pentru muzică. Vocea sa caldă și plină de emoție atrăgea atenția tuturor, fie că era vorba despre colegii de școală, profesori sau sătenii din împrejurimi.

Horoscop 7 decembrie 2025. O zodie se confruntă cu tensiuni în familie

Elena Băsescu, de nerecunoscut. Fiica fostului președinte este complet schimbată, a renunțat și la ținutele îndrăznețe

De fiecare dată când participa la serbările școlare, era vedeta incontestabilă a evenimentului. Fetele se îndrăgosteau de el, iar băieții îl admirau.

În perioada de după război, când lumea abia începea să-și revină după greutăți, Luigi Ionescu cânta în condiții deloc favorabile.

Fără microfoane și în săli neîncălzite, reușea totuși să captiveze publicul prin vocea sa extraordinară. Nicio dificultate nu părea să-l descurajeze, iar perseverența sa avea să fie răsplătită.

Vezi și: Primul artist român din istorie premiat la un Festival Internațional de muzică ușoară. Povestea celebrului Nicolae Nițescu

Concursul de la Savoy, momentul decisiv al carierei sale

Cariera lui Luigi Ionescu a luat avânt în 1950, odată cu participarea la un concurs organizat la Teatrul de Revistă Savoy. Vocea sa inconfundabilă l-a făcut să iasă în evidență, iar victoria a fost una clară.

Acest succes i-a adus nu doar recunoaștere, ci și un loc stabil la teatru, alături de un salariu sigur. În acea perioadă, s-a și căsătorit, într-o frumoasă zi de mai.

Pe scena teatrului de revistă, Luigi Ionescu se simțea în elementul său. A devenit rapid unul dintre cei mai îndrăgiți artiști, numele său apărând pe afișele marilor spectacole din ce în ce mai des.

Marii compozitori ai vremii, precum Elly Roman, H. Mălineanu, Ion Vasilescu, Temistocle Popa și George Grigoriu, și-au dorit să colaboreze cu el, oferindu-i cele mai frumoase partituri. Fiecare melodie interpretată de el devenea rapid un șlagăr.

”Lalele, lalele”, cel mai mare hit al lui Luigi Ionescu

Printre cele mai iubite cântece ale sale se numără „E primăvară în ianuarie”, „Două viori”, „Zorile”, „Iubito”, „Te caut”, „Femeia”, „Turturele” și multe altele. Melodiile sale răsunau peste tot, de pe străzi și din birouri, până la posturile de radio și televiziune. Publicul îl adora, iar fiecare spectacol în care apărea Luigi Ionescu devenea un eveniment sold-out.

Însă niciun alt cântec nu a avut un succes comparabil cu „Lalele, lalele”. Această melodie simplă, dar extrem de captivantă, a devenit rapid un fenomen național și internațional.

Nimeni nu anticipase impactul uriaș pe care îl va avea. În momentul lansării, sala în care s-a auzit pentru prima oară melodia a explodat în aplauze.

Succesul „Lalelelor” a fost fără precedent. Melodia a devenit prima piesă românească cu adevărat internațională, fiind preluată și difuzată în Bulgaria, Ungaria, fosta URSS și chiar în îndepărtata Brazilie. Oriunde mergea, Luigi Ionescu era întâmpinat cu entuziasm, iar turneele sale erau mereu așteptate de fani cu nerăbdare.

Vezi și: ”Zeița de argint” a folclorului românesc, răpusă în mod perfid la doar 40 de ani de o boală cumplită. Puțini români își mai aduc aminte astăzi de Maria Pietraru

La înhumare, mormântul i-a fost acoperit de lalele

Anii au trecut, dar popularitatea lui Luigi Ionescu nu s-a diminuat. Chiar și după ce a trecut de apogeul carierei, era invitat la radio și televiziune pentru a-și interpreta hiturile. Fiecare apariție era un prilej de bucurie pentru admiratori, care nu-l uitaseră niciodată.

În 1994, însă, o veste tristă avea să îndolieze lumea muzicii românești. Luigi Ionescu s-a stins din viață, internat la Spitalul Sfântul Pantelimon.

Inima artistului care cântase despre iubire, primăveri și flori a încetat să bată. A fost înmormântat la Cimitirul Izvorul Nou, printre florile care i-au adus nemurirea, lalelele.

Un artist legendar, cu un talent desăvârșit

Moartea sa a lăsat un gol imens în inimile celor care l-au iubit și i-au admirat talentul. Cu toate acestea, muzica lui Luigi Ionescu continuă să răsune și astăzi. „Lalele, lalele” este un cântec care încă trezește nostalgie și emoție, un simbol al unei epoci în care muzica era trăită cu sufletul.

Astăzi, numele lui Luigi Ionescu rămâne gravat în istoria muzicii românești, iar vocea sa continuă să încânte generații după generații. A fost un artist născut pentru a cânta, așa cum preotul care l-a botezat a prezis cu atâta vreme în urmă.

Vezi și: Destinul crunt al lui ”Iago”, curmat la doar 43 de ani. Marele actor Mihai Popescu, preferatul Mariei Filotti, s-a prăbușit pe scena teatrului, în timp ce performa în fața a mii de spectatori