Pot câinii să simtă fantome? Ce spune știința despre intuiția lor misterioasă

De secole, oamenii au observat la câini un comportament care pare să sfideze explicațiile obișnuite — priviri atente către spații goale, lătrat fără motiv aparent, reacții inexplicabile la locuri sau obiecte. Aceste momente au alimentat o întrebare fascinantă: pot câinii să simtă prezența fantomelor? De la miturile antice până la cercetările moderne în psihologie și comportament animal, răspunsul continuă să oscileze între credință și știință.

În timp ce unii oameni de știință vorbesc despre o simplă reacție senzorială la stimuli invizibili pentru oameni, alții admit că animalele ar putea percepe realități pe care noi nu le putem măsura — cel puțin nu încă.

O tradiție veche: câinii ca ghizi ai sufletelor

Credința că animalele, în special câinii, pot simți sau chiar vedea spiritele nu este deloc nouă. În Mexicul antic, aztecii credeau că patrupedele îi ghidează pe stăpânii lor prin lumea de dincolo, iar în mitologiile europene medievale, câinii apăreau adesea ca protectori ai gospodăriei împotriva spiritelor rele.

Poveștile contemporane continuă această tradiție. Sociologul Marc Eaton, de la Ripon College, povestește cazul unui investigator paranormal care susținea că, după moartea tatălui său, câinele lui lătra constant spre scara din casă și părea să urmărească pe cineva invizibil. Pentru omul îndurerat, comportamentul animalului era o dovadă clară că spiritul tatălui său era prezent, vegheând asupra familiei.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

Astfel de relatări sunt frecvente și emoționante, dar ele ridică o întrebare firească: reacționează câinii la energii supranaturale sau doar la stimuli senzoriali pe care oamenii nu îi percep?

Unii parapsihologi, precum Loyd Auerbach, susțin că animalele ar avea o formă de percepție extrasenzorială (ESP) — o capacitate de a detecta lucruri dincolo de simțurile obișnuite. Auerbach spune că „fantomele nu sunt fenomene fizice care pot fi captate prin simțuri obișnuite, așa că ar fi nevoie de o percepție non-senzorială pentru a le observa. Iar câinii și pisicile, la fel ca oamenii, ar putea fi psihici.”

Cu toate acestea, știința nu a găsit dovezi solide care să confirme existența ESP-ului, iar majoritatea experimentelor nu reușesc să producă rezultate concludente.

Simțurile câinilor, mai puternice decât ne imaginăm

Explicația mai realistă vine însă din biologie. Câinii au o capacitate olfactivă și auditivă mult superioară oamenilor. În timp ce noi avem aproximativ 5 milioane de receptori olfactivi, câinii pot avea peste 220 de milioane, iar organul Jacobson (numit și organ vomeronazal) le permite să detecteze substanțe chimice subtile din aer — de la feromoni până la urme de emoții umane.

Experimentele au demonstrat că un câine poate simți o picătură de ulei de usturoi diluată într-o proporție de 1 la 2 miliarde, sau că poate identifica mostre de sânge de la persoane bolnave de cancer cu o precizie de peste 95%. În mod similar, studiile recente arată că patrupedele pot mirosi stresul uman, reacționând la modificări hormonale imperceptibile pentru noi.

Pe lângă miros, auzul câinilor este excepțional. Ei pot percepe sunete de până la 65.000 de hertzi (față de limita umană de aproximativ 20.000) și pot detecta zgomote la intensități mult mai mici, de până la -15 decibeli. Cu alte cuvinte, un câine poate auzi un gândac mișcându-se în perete sau un aparat electronic în funcțiune în altă cameră.

Ellen Furlong, profesoară de psihologie la Transylvania University, spune că multe dintre comportamentele care par „paranormale” sunt, de fapt, manifestări ale acestor simțuri extraordinare. „Când un câine pare că privește ceva invizibil, s-ar putea să reacționeze la o mișcare subtilă, un sunet slab sau o schimbare de lumină pe care noi pur și simplu nu o percepem”, explică ea.

În plus, câinii sunt sensibili la variații rapide de lumină. O imagine care nouă ne pare statică — cum ar fi un ecran de televizor — poate părea că „palpăie” pentru ei. Așa se explică de ce uneori par să urmărească ceva invizibil: văd detalii și reflexii la care ochii noștri sunt orbi.

Chiar dacă explicațiile științifice sunt logice, credința în intuiția supranaturală a câinilor persistă. Marc Eaton sugerează că acest lucru are rădăcini culturale și emoționale adânci. În multe societăți, se crede că animalele și copiii mici au acces la o lume pe care adulții nu o mai pot percepe, fiindcă „au fost socializați să nu creadă în fantome”.

Când un câine lătră către un colț gol sau urmărește ceva ce noi nu vedem, oamenii tind să interpreteze comportamentul prin prisma propriei credințe. Cei care cred în spirite vor considera că animalul a detectat o prezență, în timp ce scepticii vor spune că a fost o reacție la un sunet sau la o umbră.

Există și un aspect emoțional important: gândul că un animal ar putea simți prezența celor dragi plecați dintre noi oferă alinare. În perioadele de doliu, un gest inexplicabil al unui câine poate fi perceput ca un semn al unei legături dincolo de moarte.

Totuși, știința actuală înclină spre o concluzie clară: comportamentele „paranormale” ale câinilor au explicații naturale. Ei aud, miros și percep mediul în moduri pe care noi nu le putem egala. Dar chiar și așa, nu putem exclude complet posibilitatea ca aceste simțuri extraordinare să surprindă ceva ce încă nu înțelegem.

Poate că, în felul lor, câinii nu „văd” fantomele, ci doar ne arată cât de limitată este percepția noastră asupra lumii. Iar în privirea atentă a unui patruped care fixează un punct gol, omul își proiectează propria nevoie de mister, speranță și legătură cu ceva mai mare decât el.