Poate cel mai ciudat și, totodată, inutil telefon mobil care a existat vreodată. A fost lansat de Motorola și n-a avut viață lungă

Telefoanele cu tastatură fizică au dispărut aproape complet, iar odată cu ele s-a pierdut și o perioadă dominată de inovații îndrăznețe și formate ieșite din tipare.

Unul dintre cele mai ciudate modele lansate vreodată a fost Motorola Backflip, un smartphone care a atras atenția nu prin performanțe, ci prin modul bizar în care era construit: avea tastatura… pe spate.

Lansat în 2010, într-o perioadă în care Motorola încerca să-și găsească locul în noua eră Android, Backflip s-a remarcat printr-un design inversat față de oricare alt telefon cu clapetă sau tastatură glisantă. Deși a avut o viață scurtă pe piață, modelul a rămas un exemplu fascinant al creativității producătorilor din acei ani.

Un telefon care se deschidea invers

Motorola Backflip a fost gândit să ofere o alternativă la clasicele telefoane tip slider, însă soluția aleasă a fost complet neobișnuită. În loc să ascundă tastatura sub ecran, telefonul o poziționa pe partea din spate, vizibilă permanent. Ținut în mână, utilizatorul își sprijinea degetele direct pe taste, o senzație ciudată, dar memorabilă.

Atunci când era deschis, Backflip semăna mai mult cu un device cu tastatură orizontală tradițională: ecranul în partea de sus, tastatura jos, totul susținut de balamaua sa neconvențională. Ideea era originală, însă ergonomia nu a fost pe placul tuturor.

Software îndrăzneț, dar greu de gestionat

Telefonul rula Android 1.5 la lansare, o versiune timpurie a sistemului de operare Google. Motorola a introdus și interfața proprie, MOTOBLUR, orientată spre social media, widgeturi și agregare de mesaje.

Deși interesantă, această interfață era greoaie, iar rezoluția modestă a ecranului, 320×480 pe o diagonală de 3,1 inch, limita și mai mult experiența de utilizare.

Backflip a primit un singur upgrade oficial, la Android 2.1, după care suportul software s-a oprit. În ianuarie 2011, telefonul a fost retras de pe piață, la mai puțin de un an de la debut, un lucru nu neapărat rar în acea perioadă, dar relevant pentru cât de puțin a prins publicului.

De ce a fost considerat atât de „straniu”

Cireașa de pe tort era însă prezența unui trackpad pe spatele ecranului, numit „Backtrack”. Acesta permitea navigarea fără a atinge displayul, un concept interesant, dar poziționat incomod. Camera era integrată în partea tastaturii, ceea ce o făcea utilă pentru selfie-uri, dar extrem de expusă la urme de degete.

În ciuda acestor alegeri neobișnuite, Backflip nu era un telefon slab ca idee, doar insuficient pentru a ține pasul cu evoluția rapidă a pieței. Hardware-ul modest și software-ul încărcat au făcut ca designul original să nu fie suficient pentru succes.

Ce a rămas în urma lui Motorola Backflip

La fel ca Motorola Flipout, un alt experiment al brandului din aceeași perioadă, Backflip arată cât de mult explorau producătorii forme și mecanisme noi înainte ca smartphone-urile să se uniformizeze în modelele de azi.

Lecția principală a fost clară: oricât de ingenios ar fi un sistem mecanic, el nu poate compensa performanța și optimizarea slabă.

Totuși, Backflip rămâne un simbol al unui moment în care industria era dispusă să riște. Telefoanele erau diferite, uneori ciudate, dar cu personalitate, iar mulți pasionați încă privesc cu nostalgie acea eră.