„Plin este sufletul meu de tine, plin!”. Lucian Blaga, ultima lui muză, iubirea platonică și scrisorile ascunse de Securitate 

Lucian Blaga, una dintre cele mai luminoase figuri ale culturii române, a fost nu doar un filosof și poet de geniu, ci și un om adânc marcat de iubire. În viața sa, cinci femei au jucat rolul de muze, fiecare lăsând o amprentă unică asupra creației sale. Dintre acestea, Elena Daniello se distinge nu doar prin influența profundă asupra operei blagiene din ultimul deceniu de viață, ci și prin discreția și devotamentul cu care i-a protejat și cultivat moștenirea literară într-o epocă de represiune și tăcere forțată.

Elena Daniello, o prezență salvatoare în ultimii ani ai lui Blaga

Elena Daniello, medic stomatolog și soția reputatului profesor Leon Daniello, a fost mai mult decât o muză pentru Lucian Blaga. A fost un refugiu spiritual, o sursă de inspirație și un sprijin vital în fața persecuțiilor regimului comunist.

În perioada cuprinsă între 1950 și 1960, Blaga îi trimite Elenei 101 scrisori – din totalul de 129 păstrate – toate încărcate de emoție, neliniște și profundă afecțiune.

Aceste epistole, multe inedite până de curând, au fost publicate în volumul „Lucian Blaga. „Plin mi-e sufletul meu de tine, plin”. Scrisori către Elena Daniello”, îngrijit de profesorul Ilie Rad și Hélène Rodica Daniello, fiica Elenei.

Horoscop zilnic 6 decembrie 2025: Vești importante pentru o zodie, surprize pentru alte două

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

În acea perioadă grea, în care marele poet se temea zilnic că va fi arestat, a ales să nu păstreze el însuși scrisorile sau manuscrisele. De teamă că ar putea fi confiscate de Securitate, Elena Daniello le-a transcris cu fidelitate, asumându-și riscul uriaș de a deveni păstrătoarea memoriei sale scrise.

Mai mult, ea a învățat pe de rost poeziile pe care poetul le încredințase doar memoriei, pentru ca ele să supraviețuiască chiar și unei eventuale percheziții. Această devoțiune extraordinară face din Elena Daniello nu doar o muză, ci o co-autoare tăcută a salvării operei blagiene.

O iubire platonică, dar revelatoare: „Plin este sufletul meu de tine, plin!”

Relația dintre Blaga și Elena a fost, potrivit mărturiilor, o uniune spirituală mai presus de cotidian. Hélène Rodica Daniello, fiica Elenei, își amintește că întâlnirile celor doi se desfășurau, în mare parte, în casa familiei, în văzul tuturor, fără gesturi ambigue, doar cuvinte și poezie.

Blaga o vizita regulat pe Elena, iar corespondența trimisă atunci când ea pleca în concedii este dovada unui atașament profund și constant.

Într-una dintre scrisori, poetul îi mărturisește: „Plin este sufletul meu de tine, plin. Te urmăresc toată ziua și ceas cu ceas…”. Acest fragment captează nu doar dorul și pasiunea discretă, ci și forța motrice a acestei iubiri asupra creației sale.

Elena Daniello devine, în ultimii ani, ceea ce a fost soția sa Cornelia în tinerețe, anume sursa echilibrului interior, a motivației și a inspirației literare.

Vezi și: Marea iubire a lui Lucian Blaga. Cornelia Brediceanu, femeia care ”nu a strivit corola de minuni a lumii” celebrului poet

Ultima sa muză literară: „Dacă nu erai tu, aceste poezii nu existau!”

După o perioadă de secătuire creativă, Blaga își regăsește forța de a scrie tocmai prin această legătură sufletească cu Elena. Între 1950 și 1961, opera sa lirică se dublează în volum.

Scrie poezii, traduce „Faust”, finalizează romanul „Luntrea lui Caron” și sistematizează conceptele filosofice în „Ființa istorică”.

Toate acestea sunt realizări pe care Blaga le recunoaște ca fiind posibile datorită muzei sale. Într-una dintre scrisori, îi mărturisește clar: „Dacă nu erai tu, aceste poezii nu existau”.

Poeziile inspirate de Elena au fost numite de poet „Euphorion”, aluzie la fiul Elenei și al lui Faust din capodopera lui Goethe, o subtilă metaforă a creației născute din iubire.

În mod simbolic, Elena nu doar inspiră, ci devine parte din opera lui Blaga, influențând direct și discret cele mai importante scrieri ale sale din ultima perioadă a vieții.

Elena Daniello, în locuinţa sa de pe str. Eminescu din Cluj, 2000. Foto Marta Petreu, Apostrof

O relație între admirație, discreție și suferință

În ciuda intensității emoționale, iubirea dintre Blaga și Elena a rămas una în limitele unei relații platonice și, în multe privințe, idealizate. Elena era căsătorită, iar soțul său, Leon Daniello, pare să fi acceptat tăcut influența pozitivă pe care Blaga o exercita asupra soției sale și reciproc.

Conform relatărilor, acesta era un om introvertit și rezervat, care înțelesese poate că geniul poetului avea nevoie de o muză pentru a se manifesta în ciuda normelor sociale.

Lucian Blaga nu a încercat să ascundă faptul că, în viziunea sa, creația precedă morala. Soția sa, Cornelia, era conștientă de această dinamică și, potrivit propriei mărturisiri transmise de poet, considera că „orice dragoste care duce la creație își dobândește legitimitatea”.

Elena nu a fost însă ocolită de suferință. În 1958, ea a fost reținută de Miliția Economică și acuzată de utilizarea ilegală a aurului în lucrările stomatologice, fapt ce a dus la confiscarea bijuteriilor familiei. A fost eliberată doar datorită intervenției unui oficial influent, fost pacient al soțului său.

Poetul i-a scris peste o sută de scrisori pe care le-a ascuns de organele Securității

Scrisorile lui Blaga către Elena Daniello sunt o comoară culturală și afectivă. Publicarea lor a fost posibilă datorită generozității fiicei Elenei, Hélène Rodica Daniello, care a pus la dispoziția profesorului Ilie Rad caietele în care mama sa transcrisese toate epistolele.

Este un caz unic în cultura română: o autocenzură, o muză devotată și o fiică păstrătoare a unei memorii secrete, salvând împreună o parte esențială din literatura română a secolului XX.

Efortul de a reda o ordine cronologică scrisorilor a fost o muncă minuțioasă, asemănătoare unei investigații detectivistice. Multe epistole nu aveau dată, semnătură sau formulă de adresare – o precauție evidentă în fața posibilității ca ele să fie interceptate.

A fost nevoie de indicii contextuale, precum fuga lui Petru Dumitriu, pentru a data cu aproximație corespondența și a o încadra în momentele de viață ale celor doi protagoniști.

Vezi și: ”Trăiască România Dodoloață!” Studentul Lucian Blaga, martor la Marea Unire din 1918 de la Alba Iulia

Un adagio al sufletului într-o epocă de întuneric

Lucian Blaga scria în „Luntrea lui Caron” că iubirea pentru Elena l-a ajutat să treacă mai ușor peste absurditățile cotidiene ale regimului totalitar:

„Dragostea ce bate cu valuri mari în matca ființei mele… mă face să calc ușor peste toate umbrele zilei”.

Această dragoste, chiar dacă neîmplinită în plan concret, a fost forța care l-a menținut viu spiritual și creator într-o lume care încerca să-i reducă vocea la tăcere.

Elena Daniello nu a fost doar o prezență feminină în viața poetului. A fost o manifestare a libertății interioare, o punte între spirit și lume, între tăcerea forțată și cuvântul eliberator.

Relația lor, tăcută și discretă, a devenit o formă de rezistență în fața dictaturii și un testament de iubire între două ființe care, poate într-o altă lume, ar fi fost lăsate să trăiască deplin ceea ce le-a fost refuzat de soartă.

Astăzi, prin publicarea acestor scrisori, sufletul plin al lui Blaga ni se oferă din nou – ca un act de reparație, ca o restituire a unei pagini esențiale din cultura română.

Iar Elena Daniello, prin tot ce a făcut, rămâne nu doar ultima muză a poetului, ci una dintre cele mai importante păstrătoare de spirit din epoca în care tăcerea era singura formă permisă de expresie.