Harta pielii albe în Europa: cum și când a devenit tenul deschis predominant pe continent

Pentru cea mai mare parte a istoriei umane, pielea deschisă nu era o trăsătură comună în Europa. Un nou studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea din Ferrara, Italia, arată că europenii au avut predominant pielea închisă timp de peste 96% din perioada în care continentul a fost locuit. Abia în urmă cu aproximativ 1.700 de ani, în timpul Imperiului Roman, pielea deschisă a început să devină mai frecventă. O hartă recent publicată ilustrează felul în care proporțiile diferitelor nuanțe de piele s-au schimbat de-a lungul ultimelor zeci de mii de ani.

Primele populații europene aveau pielea închisă

Oamenii de știință au analizat genomurile a 348 de indivizi care au trăit în Europa între 45.000 și 1.700 de ani în urmă, iar rezultatele sunt surprinzătoare. Primele populații de Homo sapiens care au ajuns în Europa acum aproximativ 45.000 de ani aveau pielea închisă. Doar o singură excepție a fost identificată în această perioadă, cu un individ având o culoare intermediară a pielii.

Cercetătorii susțin că această caracteristică a fost moștenită de la primii oameni care au migrat din Africa. Pe măsură ce aceștia s-au mutat spre nord, unde expunerea la radiații ultraviolete era mai redusă, presiunile evolutive au favorizat dezvoltarea unui ten mai deschis.

Evoluția pielii deschise în Europa

Deși primele semne ale pielii mai deschise au apărut în Suedia acum aproximativ 14.000 de ani, acest fenomen era extrem de rar. Abia în Epoca Cuprului și Epoca Bronzului (aproximativ 7.000 – 3.000 de ani în urmă), proporția europenilor cu piele deschisă a început să crească treptat. Cu toate acestea, tipurile mai închise de pigmentare continuau să fie larg răspândite.

În Epoca Fierului (3.000 – 1.700 de ani în urmă), pielea deschisă devenise la fel de comună ca cea închisă în nordul și centrul Europei. Totuși, în regiunile sudice, precum Italia, Spania și Rusia, pielea închisă era încă predominantă.

Această hartă indică momentul exact în care persoanele cu pielea deschisă au devenit majoritare în diverse țări europene. De exemplu, în Danemarca, populația era complet albă încă din Epoca Cuprului, în timp ce în Finlanda acest lucru s-a întâmplat mai târziu, abia în Epoca Fierului.

Cum a influențat migrația schimbarea pigmentării pielii

Factorii care au contribuit la răspândirea pielii deschise nu au fost doar cei evolutivi, ci și migrațiile populațiilor neolitice care practicau agricultura. Aceste populații s-au răspândit pe întreg continentul și au adus cu ele trăsături genetice favorabile adaptării la un climat cu mai puțin soare.

O altă explicație este legată de nevoia organismului de a produce vitamina D, esențială pentru sănătatea oaselor și a mușchilor. În regiunile cu mai puțină lumină solară, pielea deschisă a devenit un avantaj, permițând absorbția mai eficientă a radiațiilor UV.

Variațiile regionale ale pigmentării pielii

Schimbările în pigmentarea pielii nu au avut loc în același ritm peste tot în Europa. Spre exemplu, în Marea Britanie neolitică (aproximativ 8.000 î.Hr.), 85% dintre oameni aveau pielea închisă. Până în Epoca Cuprului (3.500 î.Hr.), proporția s-a echilibrat la 50% piele închisă și 50% piele deschisă. În Epoca Bronzului (2.000 î.Hr. – 500 î.Hr.), doar 25% dintre britanici mai aveau pielea închisă, restul având fie pielea deschisă, fie o nuanță intermediară.

În Franța, lucrurile au stat puțin diferit. În perioada mezolitică (aproximativ 12.000 de ani în urmă), 65% din populație avea pielea închisă, iar restul pielea deschisă. Însă, până în Epoca Bronzului, aproape toți locuitorii Franței aveau pielea deschisă.

Această hartă din studiu ilustrează distribuția geografică a unor mostre de ADN antic selectate, fiecare punct colorat reprezentând o perioadă diferită din istorie.

Un fenomen mai recent decât se credea

Studiul arată că pielea deschisă a devenit predominantă în Europa mult mai târziu decât se credea anterior. Deși acest proces a fost influențat de selecția naturală și migrație, schimbările nu au fost uniforme, iar în unele regiuni, pigmentarea mai închisă a persistat mai mult timp.

Rezultatele acestui studiu sunt în prezent disponibile pe platforma bioRxiv, însă nu au fost încă revizuite de experți independenți. Cu toate acestea, descoperirile sugerează că pielea albă, așa cum o vedem astăzi în Europa, este o caracteristică relativ recentă, apărută cu doar câteva milenii în urmă.