20 nov. 2025 | 08:08

Perioade necontributive: în ce condiții îți sunt recunoscute ca vechime în muncă chiar dacă nu ai plătit contribuții

ACTUALITATE
Share
Perioade necontributive: în ce condiții îți sunt recunoscute ca vechime în muncă chiar dacă nu ai plătit contribuții
Perioadele necontributive și asimilate

Intrarea în vigoare, la 1 septembrie 2024, a Legii nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii a adus clarificări importante pentru persoanele interesate de modul în care le este calculată vechimea în muncă. Deși noțiunea de stagiu de cotizare pare simplă, legea include atât perioade contributive, cât și perioade necontributive sau asimilate, toate fiind recunoscute în anumite condiții. Pentru mulți angajați și foști salariați, aceste prevederi pot face diferența între accesul la pensie și amânarea acestui drept, motiv pentru care legea detaliază explicit fiecare tip de perioadă ce poate fi valorificată.

Ce înseamnă stagiul de cotizare potrivit Legii nr. 360/2023

Potrivit art. 3 lit. q), r) și s) din lege, stagiul de cotizare este format din trei componente: stagiul contributiv propriu-zis, perioadele asimilate și perioadele necontributive. Textul legal precizează că „stagiu de cotizare – perioada de timp constituită din stagiul de cotizare contributiv, precum şi perioadele asimilate şi perioadele necontributive recunoscute ca stagii de cotizare, conform legii”.

În același articol este explicat și caracterul stagiului contributiv, acesta reprezentând timpul pentru care o persoană a datorat și a plătit contribuții la sistemul public de pensii sau, în cazul contractelor de asigurare socială, perioadele acoperite prin contribuțiile aferente.

Tot în cadrul aceleiași reglementări, legea definește stagiul complet de cotizare contributiv, necesar pentru reducerea vârstei de pensionare sau obținerea pensiei anticipate. Acesta este stabilit strict de lege și reprezintă intervalul în care o persoană trebuie să fi realizat stagiul contributiv integral.

Perioadele asimilate: în ce situații sunt recunoscute

Legea enumeră o serie de perioade care, deși nu au presupus plata contribuțiilor, sunt asimilate stagiului de cotizare dacă persoana a fost asigurată în sistemul public. Printre acestea se află studiile universitare de zi sau cu frecvență, cu condiția absolvirii lor cu diplomă, după cum prevede art. 14 alin. (1) lit. a). Sunt luate în calcul și perioadele în care o persoană a efectuat serviciul militar, indiferent dacă a avut termen redus, a fost mobilizată, concentrată sau s-a aflat în prizonierat.

Legea include și perioadele în care asiguratul a beneficiat de indemnizații de asigurări sociale în intervalul 1 aprilie 2001 – 1 ianuarie 2006, precum și concediile medicale pentru accidente de muncă și boli profesionale începând cu 1 ianuarie 2005. De asemenea, concediul pentru creșterea copilului, acordat după 1 ianuarie 2006, este considerat perioadă asimilată. În acest caz există și o excepție: această perioadă se contabilizează și la stagiul minim de cotizare contributiv, dar și la stagiul complet, fiind tratată diferit față de alte perioade asimilate.

Perioadele necontributive: când sunt considerate vechime în muncă

Pe lângă perioadele asimilate, legea permite recunoașterea unor intervale necontributive ca stagii de cotizare. Acestea sunt prevăzute în acte normative separate și privesc categorii specifice de persoane. Un exemplu important îl reprezintă perioadele recunoscute conform Decretului-lege nr. 118/1990, privind persoanele persecutate politic în regimul instaurat după 6 martie 1945, inclusiv cele deportate sau constituite în prizonieri.

Tot ca perioade necontributive sunt considerate și cele acordate suplimentar la vechimea în muncă pentru soțiile salariate care și-au însoțit soțul aflat în misiune permanentă în străinătate, potrivit Decretului-lege nr. 51/1990. Asemenea prevederi includ și intervalele în care persoanele au beneficiat de ajutor de șomaj sau ajutor de integrare profesională conform Legii nr. 1/1991, anterior datei de 1 aprilie 2001.

În aceeași categorie sunt incluse și perioadele cu plăți compensatorii acordate înainte de 1 aprilie 2001, cele cu venit de completare sau plăți compensatorii după această dată, cu condiția să nu se suprapună cu un contract de muncă ori cu șomajul. De asemenea, legea ia în considerare perioadele suplimentare pentru activitatea desfășurată în grupele I și II de muncă sau în condiții speciale, precum și perioada de exil sau intervalele recunoscute ca vechime conform altor acte normative, inclusiv șomajul tehnic prevăzut de ordonanțe de urgență anterioare.

Noua lege a pensiilor detaliază clar ce tipuri de perioade pot contribui la stagiul de cotizare, fie că vorbim despre intervale contributive, asimilate sau necontributive. Pentru mulți români, aceste clarificări sunt esențiale, întrucât pot influența direct momentul pensionării și nivelul drepturilor obținute.