Parazitul care „mănâncă creierul”. Două decese bizare alertează autoritățile americane

Două cazuri recente din Statele Unite au readus în atenție una dintre cele mai letale și misterioase infecții cunoscute de știință: o boală rară, dar aproape întotdeauna fatală, provocată de o amibă microscopică supranumită „parazitul care mănâncă creierul”. În centrul acestor drame se află Naegleria fowleri, un microorganism care trăiește în apele dulci calde și care poate pătrunde în creier prin nas, provocând o infecție rapidă și devastatoare a sistemului nervos central, scrie Le Monde.

Primul caz implică o femeie de 71 de ani, aflată într-un camping din Texas. După ce și-a clătit nasul cu apă de la robinet, netratată, din rulota sa, femeia a început să prezinte simptome neurologice severe: febră, convulsii, pierderea conștienței. În doar câteva zile, a murit, iar investigațiile au confirmat prezența amibei în lichidul cefalorahidian. Al doilea caz, la fel de tragic, a fost raportat în Arkansas, unde un copil de doar 16 luni a contractat aceeași infecție după ce s-a jucat într-o pataugeoire — o piscină pentru bebeluși, prost dezinfectată.

Ce este de fapt „amiba care mănâncă creierul”

Naegleria fowleri este o amibă termofilă, adică iubitoare de căldură, care se dezvoltă în apele dulci calde, cum ar fi lacurile, râurile sau piscinele insuficient tratate cu clor. Este unică printre cele 47 de specii de Naegleria, fiind singura care poate infecta creierul uman și cauza o boală numită meningo-encefalită amibiană primitivă (MEAP).

Ceea ce face acest parazit atât de periculos este modul în care pătrunde în organism: prin nas, în timpul scufundărilor sau irigațiilor nazale. De acolo, migrează de-a lungul nervului olfactiv până în creier, unde declanșează inflamații masive și necroze ale țesutului cerebral. Practic, amiba „digera” creierul cu ajutorul unor enzime speciale și structuri asemănătoare ventuzelor.

Infecția este extrem de agresivă: simptomele apar la una până la două săptămâni după expunere și includ febră, dureri de cap, vărsături, confuzie și convulsii. În majoritatea cazurilor, moartea survine în mai puțin de cinci zile de la debutul simptomelor.

Lichid cefalorahidian colorat cu Wright-Giemsa (mărire x1000), prelevat de la un copil de 16 luni care a murit din cauza unei forme severe de meningo-encefalită amibiană. Săgeata B indică un grup de amibe Naegleria fowleri. (Sursa: Dulski TM et al., MMWR, 27 martie 2025)

Cazuri rare, dar letale aproape în totalitate

Deși este o boală foarte rară — doar 164 de cazuri raportate în SUA între 1962 și 2023 — rata de mortalitate este șocantă: peste 97%. Doar patru persoane au supraviețuit în ultimele decenii, iar succesul tratamentului este incert, bazat pe combinații experimentale de medicamente antifungice, antibiotice și imunomodulatoare.

În cazul femeii din Texas, sursa amibei ar fi fost probabil biofilmul format în țevile rulotei, unde dezinfectarea deficitară a permis dezvoltarea microorganismului. În cazul copilului, ancheta sanitară a descoperit că sistemul de clorinare al pataugeoirei nu funcționa de o lună, iar nivelul de pH era mult peste limita admisă. Ulterior, prezența Naegleria fowleri a fost confirmată în apă.

Aceste cazuri au determinat autoritățile sanitare americane să reia apelurile la vigilență în ceea ce privește calitatea apei din rețelele publice, campinguri și parcuri acvatice. Specialiștii avertizează că această amibă poate fi prezentă și în apa de la robinet, dacă nu este corect tratată, și că simpla utilizare a apei pentru irigații nazale — fără fierbere sau distilare — poate fi fatală.

Cum ne putem proteja

Recomandarea principală pentru populație este evitarea introducerii apei nesterilizate în nas. Orice practică de igienă care implică irigații nazale, precum folosirea potului neti, ar trebui să se facă exclusiv cu apă fiartă și răcită, distilată sau filtrată conform standardelor. În plus, autoritățile sanitare cer o supraveghere mai atentă a instalațiilor de apă publice, în special în zonele cu temperaturi ridicate.

Naegleria fowleri nu este contagioasă de la om la om, iar simplul contact cu apa infectată (prin înghițire) nu produce infecție. Doar pătrunderea apei contaminate în cavitatea nazală prezintă un risc real.

În ciuda rarității sale, această infecție amintește că, în anumite condiții de igienă precară și lipsă de prevenție, chiar și un microb invizibil poate produce consecințe tragice.