Paradoxul călătoriei în timp: Un fizician susține că a rezolvat paradoxul bunicului, dar există un mare „dar”

Paradoxul călătoriei în timp a captivat imaginația oamenilor de-a lungul timpului, ridicând întrebări complexe despre posibilitatea de a schimba trecutul și consecințele care ar decurge din aceasta. Faimosul „paradox al bunicului” este unul dintre cele mai discutate experimente de gândire din acest domeniu. Recent, un fizician de la Universitatea Vanderbilt, Lorenzo Gavassino, a propus o soluție bazată pe legile fizicii, care oferă o perspectivă nouă asupra acestui subiect fascinant.

Ce este paradoxul bunicului și cum îl explică fizicianul Gavassino

Paradoxul bunicului presupune că un călător în timp ar putea reveni în trecut și să împiedice nașterea unuia dintre părinții săi prin eliminarea bunicului său înainte de a avea copii. În acest scenariu, călătorul nu s-ar mai fi născut, ceea ce face imposibilă călătoria în timp pentru a-l opri pe bunic. Această contradicție a fost folosită de mulți fizicieni și filosofi ca argument împotriva posibilității de a călători în trecut.

Gavassino sugerează, însă, că universul ar putea avea un mecanism de „autoconsistență”, care ar preveni apariția unor asemenea situații contradictorii. Acesta își bazează teoria pe conceptul de curbe temporale închise (CTC), care ar putea apărea într-un spațiu-timp extrem de curbat, cum ar fi în jurul unei găuri negre supermasive. Într-un asemenea sistem, călătorii ar putea teoretic să revină la punctul de plecare, inclusiv în trecut, fără a încălca legile fizicii.

Cu toate acestea, fizicianul argumentează că, deși ar putea exista o astfel de buclă temporală, orice interacțiune sau memorie acumulată de-a lungul călătoriei ar fi ștearsă până la finalul buclei. Practic, universul ar „reseta” totul pentru a păstra consistența.

Legătura dintre termodinamică și călătoria în timp

Una dintre componentele cheie ale lucrării lui Gavassino este interpretarea termodinamică a călătoriei în timp. Legile fizicii sunt, în mare parte, simetrice în timp, dar a doua lege a termodinamicii introduce o săgeată clară a timpului: entropia, sau măsura dezordinii, tinde să crească. Acest principiu face imposibil, de exemplu, să transformi un ou prăjit înapoi în ou crud.

În contextul unei bucle temporale închise, entropia ar trebui să atingă un punct maxim și apoi să revină la starea inițială, ceea ce Gavassino descrie ca un proces de echilibru termodinamic inversat. El oferă exemplul unei particule instabile într-o navă spațială care traversează o astfel de buclă. Particula s-ar descompune, dar s-ar „reconstrui” spontan pe măsură ce timpul se întoarce în punctul inițial al buclei.

În mod similar, memoria umană – sau orice dispozitiv de înregistrare – nu ar putea păstra informațiile acumulate în timpul călătoriei. Memoria ar fi resetată de un fenomen cunoscut ca recurență Poincaré, asigurând că nicio informație nouă nu perturbă consistența istorică a universului.

Concluziile fizicianului și implicațiile teoriei

Teoria lui Gavassino oferă o explicație elegantă a modului în care un univers ipotetic cu curbe temporale închise ar putea funcționa fără a încălca legile fizicii. Aceasta sprijină ideea unui principiu de autoconsistență, conform căruia natura găsește mereu o cale de a evita situațiile contradictorii.

Totuși, Gavassino subliniază că teoria sa nu reprezintă o dovadă a existenței buclelor temporale închise sau a posibilității călătoriei în timp. El consideră că această idee este mai degrabă o demonstrație a creativității naturii, care poate depăși imaginația umană.

Dincolo de implicațiile filozofice, teoria sa aduce o nouă perspectivă asupra modului în care înțelegem timpul și spațiul. Deși nu vom putea călători curând în trecut – sau cel puțin nu în modul descris în filmele SF – aceste cercetări continuă să ne extindă înțelegerea asupra universului și a regulilor care îl guvernează.