Orașul în care a explodat achiziția de detectoare de metale. Cum vor oamenii să se îmbogățească peste noapte, ce șanse au

De la prăbușirea regimului Bashar al-Assad, în decembrie 2024, Damascul trăiește un fenomen neobișnuit: în timpul nopții, străzile orașului sunt frecventate de siluete care mânuiesc detectoare de metale cu lumini intermitente.

În paralel, în zonele rurale, oameni cu hărți și lopeți explorează terenuri private, convinși că dețin indicii către comori ascunse.

Eliberarea de frica caracteristică regimului Assad și agravarea sărăciei, care afectează peste 90% din populație, conform ONU, au determinat mulți sirieni să-și încerce norocul în goana după aur, scrie publicația Financial Times.

Un caz concret. Ce nu se putea înainte

Abu Wael, un vânător de comori în vârstă de 67 de ani, afirmă că în trecut nu se putea ieși noaptea la săpat fără riscul de a fi arestat.

Acum, magazinele specializate în detectoare de metale au început să apară în Damasc, oferind echipamente sofisticate, unele ajungând la prețuri de până la 10.000 de dolari.

Vânzătorii spun că deși săpăturile clandestine existau și înainte, abia după căderea regimului au devenit un fenomen răspândit.

Cererea a explodat, alimentată de convingerea larg răspândită că teritoriul sirian, cu istoria sa milenară, ascunde relicve și aur lăsat în urmă de civilizații dispărute sau de armate în retragere.

Credința este adânc înrădăcinată în mitologia locală: „Oricine cunoaște pe cineva care ar fi găsit un borcan cu aur în propria curte”, spune profesorul sirian Amr al-Azm, expert în istoria Orientului Mijlociu.

Lucrurile nu stăteau deloc bine sub regimul lui Assad

Sub regimul Assad, asemenea activități erau interzise sub pretextul protejării patrimoniului, iar cei care săpau o făceau în secret.

Astăzi, situația este ambiguă: deși oficial ilegală, autoritățile „închid ochii” din lipsă de resurse pentru supraveghere.

Zone precum cele din jurul fostei căi ferate Hejaz, care lega Damascul de Medina, sunt considerate bogate în artefacte și aur ascuns. Legendele vorbesc despre soldați otomani care ar fi îngropat cufere cu aur în retragerea lor din 1917.

Totuși, până în prezent nu există dovezi concrete că ar fi fost descoperite comori reale. Experții cred că poveștile răspândite sunt fie exagerate, fie acoperă furturi de artefacte din muzee sau din casele foștilor apropiați ai regimului.

Vânzările online și prin rețele de socializare ale presupuselor monede sau bijuterii otomane sau romane sunt, în majoritate, falsuri.

În ciuda pericolelor, de la conflicte cu localnicii la înșelăciuni, goana după comori continuă. Abu Wael, care caută de 40 de ani fără succes, avertizează: „Cine găsește aur, își pierde mințile”. Însă într-o țară devastată de război și lipsuri, promisiunea unei descoperiri miraculoase pare mai puternică decât realitatea.