Oamenii de știință au creat un material biodegradabil, comestibil și viu, inspirat de ciuperci

Un grup de cercetători elvețieni de la institutul Empa a dezvoltat un nou material biodegradabil, flexibil și chiar comestibil, bazat pe miceliul ciupercii Schizophyllum commune (numită și ciuperca cu fante sau „split-gill”).

Particularitatea ieșită din comun a acestui material este că este viu, adică își păstrează funcțiile biologice după procesare.

Ce au descoperit oamenii de știință și cum au reușit să facă asta, de fapt

Materialul, denumit living fiber dispersion (LFD), este obținut din fibrele miceliene ale ciupercii, procesate într-o formă lichid-gelatinoasă fără a distruge celulele sau funcțiile naturale ale organismului, scrie revista Science Alert, care citează un studiu publicat inițial în Advanced Materials.

În loc să izoleze doar celulele de bază ale ciupercii, cercetătorii valorifică întregul ansamblu biologic produs de ciupercă, inclusiv matricea extracelulară.

Aceasta oferă structură și funcționalitate materialului, replicând strategii naturale ale ciupercii pentru stabilitate și rezistență.

Pentru a obține proprietăți optime, echipa a cultivat o tulpină de S. commune care produce în cantități mari două molecule-cheie: polizaharidul schizophyllan și proteina hidrofobină. Aceste componente sunt esențiale în conferirea elasticității, rezistenței și capacităților emulsifiante ale LFD.

Printre posibilele aplicații se numără:

• filme subțiri cu rezistență mare la tracțiune, utilizabile în ambalaje sau pungi compostabile,

• baterii biodegradabile ultra-subțiri,

• emulsificatori naturali pentru produse alimentare și cosmetice.

Vestea bună este că LFD este complet netoxic

Fiind obținut dintr-o specie de ciupercă comestibilă, LFD este complet netoxic, ceea ce îl face potrivit și pentru produse ingerabile, susțin cercetătorii.

Mai mult, faptul că materialul este viu înseamnă că el continuă să producă molecule utile după fabricare, ceea ce duce la o stabilitate crescută în timp, o caracteristică rar întâlnită la emulsificatori convenționali.

„Probabil este singura emulsie care devine mai stabilă în timp,” explică Ashutosh Sinha, specialist în materiale la Empa. Potrivit colegului său Gustav Nyström, scopul este de a găsi aplicații în care această reactivitate biologică a materialului viu să fie un avantaj, nu un obstacol.

Demersul cercetătorilor se înscrie, de altfel, într-un curent științific tot mai vizibil: utilizarea fungilor în dezvoltarea de materiale ecologice, regenerative și multifuncționale, cu potențial de a înlocui plasticele și produsele sintetice în multiple industrii, de la ambalaje la textile capabile de autoreparare.