NASA, revista Science și eșecul unei descoperiri epocale: Adevărul despre bacteria „extraterestră” care n-a fost

În 2010, o echipă de cercetători sprijinită de NASA părea să fi făcut o descoperire care putea schimba pentru totdeauna înțelegerea noastră despre viață: o bacterie care trăia nu pe fosfor, elementul-cheie al ADN-ului, ci pe arsenic.

Presa internațională a reacționat imediat cu entuziasm, iar ideea că viața ar putea exista și în alte condiții decât cele de pe Pământ a fost văzută ca un semnal promițător pentru exobiologie. Totuși, la aproape 15 ani distanță, revista Science a retras oficial articolul care a lansat acest mit științific, conform Le Monde. Ce s-a întâmplat între timp și de ce această retragere contează?

Totul a început în California, la Mono Lake, un mediu extrem de sărat și bogat în arsenic, unde Felisa Wolfe-Simon, astrobiolog afiliat NASA și USGS, a descoperit bacteria denumită GFAJ-1. În decembrie 2010, Science publica studiul care susținea că această bacterie poate substitui fosforul cu arsenic în procesele sale metabolice, o afirmație explozivă care, în teorie, deschidea ușa către posibilitatea vieții pe alte planete, precum Marte.

Anunțul a fost făcut în cadrul unei conferințe de presă susținută de NASA – fapt ce a contribuit la creșterea credibilității și vizibilității descoperirii. Jurnalele științifice, media generalistă și rețelele sociale au preluat știrea, prezentând-o drept o dovadă indirectă că viața ar putea exista în condiții complet diferite față de cele pământene. Bacteria devenise peste noapte o vedetă științifică, iar Felisa Wolfe-Simon figura în topul Time al celor mai influente 100 de persoane ale anului 2011.

Totuși, comunitatea științifică a reacționat cu scepticism. Cercetători independenți au reprodus experimentele și au constatat că bacteria nu înlocuia de fapt fosforul cu arsenic, ci supraviețuia datorită unor urme reziduale de fosfat în mediu. Cu alte cuvinte, concluziile studiului nu erau susținute de date solide, ci de o contaminare necontrolată a probelor.

De ce a durat 15 ani ca revista Science să retragă studiul

Deși primele semnale de alarmă au fost trase la doar câteva luni după publicarea studiului, retragerea oficială a venit abia pe 24 iulie 2025. Într-un editorial semnat de redactorul-șef Holden Thorp și Valda Vinson, editor adjunct, revista Science recunoaște că articolul s-a bazat pe date eronate și pe un proces editorial defectuos. Nu a fost vorba de fraudă științifică, ci de o combinație periculoasă între presiunea unei descoperiri spectaculoase, influența unei agenții precum NASA și neglijența procesului de peer-review.

În 2012, Science a publicat deja două studii care contraziceau concluziile inițiale, dar nu a considerat necesară retragerea articolului. De abia în ultimii cinci ani, în contextul creșterii atenției față de integritatea științifică, redacția revistei a început să aplice mai riguros criteriile de retragere, chiar și în absența unei fraude intenționate.

Un alt factor important a fost lipsa de cooperare din partea autorilor originali, care nu au fost de acord cu retragerea articolului. Într-o scrisoare publicată în același număr, aceștia susțin în continuare că datele au fost raportate corect, dar că ar fi trebuit analizate mai atent. Această atitudine a fost aspru criticată de unii membri ai comunității științifice, printre care David Sanders, profesor de biochimie la Universitatea Purdue, care afirmă că refuzul de a recunoaște eroarea subminează legitimitatea acestor cercetători.

Ce învățăminte putem trage dintr-un scandal științific cu tentă politică

Eșecul GFAJ-1 nu este doar o poveste despre o ipoteză greșită. Este o lecție despre cum presiunile externe – politice, mediatice sau instituționale – pot deforma procesul științific. Este legitim să ne întrebăm dacă NASA, aflată în permanență în competiție pentru finanțare, nu a forțat nota pentru a prezenta rezultatul ca pe o dovadă de viață extraterestră, chiar dacă faptele nu justificau un astfel de entuziasm.

În același timp, cazul evidențiază importanța evaluării continue a publicațiilor științifice, chiar și după ce au fost acceptate. Peer-review-ul post-publicare devine esențial într-o eră în care informația circulă cu viteză, iar greșelile pot avea ecouri uriașe în societate.

Felisa Wolfe-Simon, deși marginalizată pentru o vreme, a revenit în cercetare în 2024, tot cu finanțare de la NASA. Dar imaginea sa și a echipei sale a fost serios afectată, trecând de la „eroi ai astrobiologiei” la simboluri ale neglijenței științifice.

Într-un peisaj tot mai saturat de fake news și pseudoștiință, povestea GFAJ-1 este un reminder brutal: în știință, verificarea, rigoarea și scepticismul nu sunt opționale. Ele sunt fundația adevărului.