NASA avertizează asupra unei anomalii uriașe din câmpul magnetic al Pământului: ce este SAA și de ce crește îngrijorător
De mai mulți ani, NASA urmărește cu atenție o anomalie misterioasă care se dezvoltă rapid în câmpul magnetic terestru. Fenomenul, cunoscut sub numele de South Atlantic Anomaly (SAA), reprezintă o zonă vastă în care intensitatea magnetică este mult mai scăzută decât în restul globului. Aceasta se întinde între America de Sud și sud-vestul Africii și continuă să se extindă într-un ritm care îi neliniștește pe oamenii de știință.
Pentru viața de zi cu zi de pe Pământ, anomalia nu reprezintă un pericol direct. Dar pentru sateliții care orbitează la joasă altitudine – inclusiv Stația Spațială Internațională – SAA este un punct sensibil. În această regiune, tehnologia devine vulnerabilă la particulele încărcate provenite de la Soare, care pot declanșa erori, întreruperi și uneori defecțiuni grave. Tocmai de aceea, agenția americană monitorizează permanent modificările anomalei și încearcă să înțeleagă mecanismele profunde care o generează.
De ce SAA este considerată un „punct slab” al planetei
NASA descrie anomalia din Atlanticul de Sud drept o „adâncitură” în câmpul magnetic, o zonă în care scutul natural al planetei împotriva radiațiilor solare este semnificativ mai subțire. Datele recente arată că, din 2014, dimensiunea ei a crescut cu circa jumătate din suprafața Europei continentale, în timp ce intensitatea câmpului magnetic scade constant.
Pentru sateliți, consecințele sunt imediate. Atunci când aceștia traversează SAA, există un risc crescut ca protonii energizați de vântul solar să lovească componentele electronice. Chiar dacă, în majoritatea cazurilor, efectele se traduc prin glitch-uri trecătoare, uneori pot provoca avarii majore sau pierderi de date. De aceea, operatorii sunt adesea obligați să oprească sistemele sensibile ale vehiculelor spațiale înainte de a intra în regiune.
Pe lângă riscurile tehnologice, pentru NASA SAA reprezintă și o oportunitate științifică uriașă. Anomalia este încă insuficient înțeleasă, iar explicațiile pentru formarea și extinderea ei sunt complexe. Câmpul magnetic terestru este generat de un „ocean” de fier topit aflat în mișcare în nucleul extern al planetei. Totuși, distribuția acestui câmp nu este uniformă, iar anumite structuri geologice subcrustale par să perturbe echilibrul.
Un exemplu este African Large Low Shear Velocity Province, o regiune densă aflată la aproximativ 2.900 de kilometri sub Africa, care afectează modul în care câmpul magnetic este generat. Cercetătorii consideră că tocmai această zonă, împreună cu înclinarea axei magnetice globale, contribuie la slăbirea câmpului în Atlanticul de Sud.
Un alt aspect surprinzător al SAA este comportamentul ei dinamic. Un studiu condus în 2016 de NASA arăta că anomalia se deplasează încet, iar observațiile ulterioare realizate cu CubeSat-uri au confirmat această mișcare. Mai recent, cercetătorii au descoperit ceva și mai intrigant: SAA pare să se dividă în două celule distincte, fiecare cu propriul minim de intensitate magnetică. Această fragmentare a fost observată în 2020 și continuă să fie monitorizată.
Nu este clar ce presupune această separare în termeni de evoluție pe termen lung. Totuși, anumite studii sugerează că fenomenul nu este nou. Analize geologice publicate în 2020 indică faptul că SAA ar putea avea un istoric de 11 milioane de ani, ceea ce reduce probabilitatea ca această anomalie să fie un semn iminent al inversării polilor magnetici – un proces real, dar extrem de rar, care are loc la intervale de sute de mii de ani.
Chiar și așa, evoluția recentă indică o complexitate crescândă. Sateliții ESA din misiunea Swarm au arătat, în ultimele luni, că intensitatea câmpului magnetic în regiune se modifică diferit în apropiere de Africa față de zona Americii de Sud. Asta sugerează că procesele din interiorul Pământului sunt mai dinamice decât se credea.
Ce urmează pentru cercetători și de ce monitorizarea continuă este esențială
Pentru NASA, fiecare etapă a modificărilor din SAA reprezintă o nouă piesă într-un puzzle geofizic uriaș. Oamenii de știință folosesc datele adunate de sateliți pentru a îmbunătăți modelele predictive și pentru a anticipa cu mai multă acuratețe viitoarele evoluții ale câmpului magnetic.
Chiar dacă anomalia nu afectează direct locuitorii Pământului, implicațiile sale sunt importante pentru infrastructura orbitală. În lipsa unor monitorizări continue, sistemele spațiale ar fi expuse unor riscuri greu de gestionat. Fiecare schimbare în geometria sau intensitatea câmpului magnetic poate influența modul în care sateliții trebuie protejați.
Potrivit NASA, chiar dacă SAA evoluează lent, transformările sale morfologice sunt vizibile, iar observarea lor pe termen lung este esențială. Doar așa se pot construi modele robuste, capabile să explice atât fenomenele actuale, cât și cele viitoare.
Într-o lume în care tehnologia spațială devine tot mai prezentă, monitorizarea unei astfel de anomalii magnetice nu este doar un exercițiu științific, ci și o măsură de securitate globală.