”Năpasta” lui Caragiale: acuzat pe nedrept de plagiat, marele dramaturg a părăsit definitiv România, umilit și dezamăgit

Ion Luca Caragiale, unul dintre cei patru mari clasici ai literaturii române, a fost protagonistul unuia dintre cele mai mari scandaluri literare ale anilor 1900 din România, atunci când jurnalistul Constantin Alexandru Ionescu, cunoscut sub pseudonimul de Caion, l-a acuzat pe dramaturg că ar fi plagiat drama ”Năpasta” după o operă maghiară numită ”Nenorocul”.

Procesul umilitor care l-a obligat pe Caragiale să părăsească definitiv România

La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, literatura română cunoștea o efervescență remarcabilă, fiind marcată de apariția unor mari scriitori precum Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Alexandru Vlahuță, Barbu Ștefănescu Delavrancea și, desigur, Ion Luca Caragiale.

Acesta din urmă se remarcase printr-o operă satirică deosebit de critică la adresa societății românești, lucru care i-a adus nu doar admirația publicului, ci și numeroși detractori.

Totuși, poate cea mai mare nedreptate suferită de Caragiale a fost acuzația de plagiat care i s-a adus la începutul secolului XX, legată de piesa sa de teatru „Năpasta”.

Cornuri de post cu gem sau rahat. Femeile din Ardeal au un secret care le face pufoase

Top 3 zodii care vor cunoaşte abundenţa financiară până la final de martie. Vin bani din toate direcţiile

Acuzația avea să ducă la un proces intens mediatizat și la o dezamăgire atât de profundă, încât dramaturgul a ales să părăsească definitiv România.

Vezi și: ”Mi-o dai, tată socrule?” Ion Luca Caragiale a cerut-o în căsătorie pe Alexandrina Burelly la nici 24 de ore de când a văzut-o pentru prima dată

Unul dintre cei mai mari scriitori ai literaturii române

Ion Luca Caragiale s-a născut la 30 ianuarie 1852, la Haimanale, în județul Prahova, într-o familie de origine aromână. A studiat la Ploiești și București, iar tinerețea sa a fost marcată de contacte importante cu lumea teatrului, datorită unchiului său, Costache Caragiale, actor și dramaturg.

Caragiale a debutat ca jurnalist și cronicar dramatic, dar consacrarea sa a venit prin scrierile satirice și comediile care au surprins cu luciditate defectele societății românești.

Printre cele mai cunoscute piese de teatru se numără „O noapte furtunoasă” (1879), „O scrisoare pierdută” (1884) și „D-ale carnavalului” (1885). Acestea l-au consacrat ca maestru al ironiei și al comediei de moravuri.

Pe lângă comediile sale celebre, Caragiale a scris și drama „Năpasta” (1890), singura sa piesă tragică, o lucrare profundă despre suferință, răzbunare și destin.

Caragiale, acuzat că ar fi plagiat drama Năpasta

La 30 noiembrie 1901, în „Revista literară”, jurnalistul Constantin Al. Ionescu, cunoscut sub pseudonimul Caion, publica un articol intitulat „Domnul Caragiale”, în care susținea că piesa „Năpasta” ar fi fost un plagiat după „Nenorocul”, o dramă scrisă de autorul maghiar Istvan Kemeny.

Conform lui Caion, piesa ar fi fost tradusă în românește și publicată la Brașov, în 1848, de un anume Alexandru Bogdan.

Articolul conținea afirmații denigratoare la adresa lui Caragiale, sugerând că acesta ar fi fost lipsit de talent și ar fi trăit doar din „surogate de alcool” și umor facil. Acuzațiile au stârnit un scandal uriaș în lumea literară, deoarece Caragiale era deja recunoscut ca unul dintre cei mai mari dramaturgi ai vremii.

Vezi și: Satul Haimanale, leagănul copilăriei lui Nenea Iancu. Povestea localității care astăzi poartă numele lui Ion Luca Caragiale

Procesul Caion – Caragiale, marele scandal al anilor 1900

Profund afectat de acuzațiile aduse, Caragiale a încercat să găsească drama „Nenorocul” pentru a-și dovedi nevinovăția, dar nu a reușit să găsească nicio dovadă a existenței acesteia. Realizând că totul fusese o invenție, dramaturgul a decis să-l dea în judecată pe Caion pentru calomnie.

Avocatul lui Caragiale a fost nimeni altul decât Barbu Ștefănescu Delavrancea, un scriitor și orator de seamă, care i-a asigurat o apărare solidă. Procesul a fost unul extrem de mediatizat, stârnind interesul publicului și al presei.

În timpul audierilor, Caion a fost nevoit să recunoască faptul că și-a inventat acuzațiile și că Istvan Kemeny nu exista. Drept urmare, instanța l-a condamnat pe jurnalist la trei luni de închisoare corecțională, o amendă de 500 de lei și plata a 10.000 de lei ca despăgubiri civile către Caragiale.

Nemulțumit de sentință, Caion a făcut apel. La procesul de recurs, surprinzător, a fost achitat. Instanța a luat această decizie într-un mod care a părut influențat de presiuni politice și de influențe din partea anumitor cercuri culturale. Dezamăgirea a fost uriașă pentru Caragiale.

S-a exilat la Berlin, acolo unde și-a dat sufletul, departe de plaiurile natale

Profund mâhnit de felul în care a fost tratat și de achitarea lui Caion, Caragiale a decis să părăsească definitiv România. În 1905, s-a stabilit la Berlin, însoțit de familie.

A continuat să scrie și să publice, dar deziluzia resimțită față de societatea românească a rămas una profundă. Într-o scrisoare adresată prietenului său, Alexandru Vlahuță, Caragiale nota:

„Pentru nimic în lume n-aș părăsi acest loc de viață străină pentru a mă reîntreta în patrie. Să mai văd ceea ce am mai văzut, să mai sufăr pentru ceea ce am mai suferit, aceleași mutre, aceleași fosile care conduc viața publică, aceiași jurați care pierd intenționat procese sau achită pe nedrept.

Nu, dragul meu, nu. M-am exilat și atâta tot. Aerul de aicea îmi prieşte, sunt mulţumit cu ai mei, şi nu am ce căuta într-o ţară unde linguşirea şi hoţia sunt virtuţi, iar munca şi talentul sunt vicii demne de compătimit. Semnat: Iancu”, spunea, cu regret, Caragiale.

Vezi și: Caru’ cu Bere, 130 de ani de istorie. De la crâșma unde berea venea în carele trase de cai la restaurantul celebru proiectat de arhitectul Regelui Carol I, unde s-au distrat Caragiale și The Rolling Stones

Moartea lui Caragiale și recunoașterea postumă

Marele dramaturg s-a stins din viață pe 9 iunie 1912, la Berlin, suferind de arterioscleroză. Trupul său a fost repatriat, iar la 22 noiembrie 1912 a fost înmormântat cu onoruri la cimitirul Șerban Vodă din București.

Astăzi, Caragiale este recunoscut drept unul dintre cei mai mari scriitori români, iar piesele sale sunt montate constant pe scenele teatrelor din țara și din străinătate. Procesul cu Caion rămâne, însă, una dintre cele mai triste episoade ale vieții sale.