Misterul Saharei verzi: ADN-ul străvechi care rescrie istoria umanității

În inima deșertului Sahara, unde azi domnesc dunele sterpe și stâncile arse de soare, cercetătorii au făcut o descoperire uluitoare: au reușit să recupereze genomurile întregi ale unor oameni care au trăit în urmă cu 7.000 de ani, în ceea ce odinioară era o oază de viață cunoscută sub numele de „Sahara verde”. Descoperirea vine din situl arheologic Takarkori, în sud-estul Libiei, și oferă o fereastră rară în trecutul genetic, cultural și ecologic al unei regiuni care ascunde încă multe enigme.

Astăzi, nimic nu mai amintește de peisajul paradisiac al Saharei de acum 7.000 de ani. Regiunea Takarkori este accesibilă doar cu vehicule cu tracțiune integrală, fiind în prezent o zonă aridă, cu temperaturi extreme și vegetație aproape inexistentă. Însă în trecutul îndepărtat, această parte a lumii era acoperită de savana verde, cu lacuri permanente, râuri, copaci și faună bogată, inclusiv hipopotami și elefanți.

Aici, comunități umane timpurii își găsiseră adăpost, vânând, pescuind și păstorind capre și oi. În adăpostul stâncos Takarkori, arheologii au descoperit rămășițele a 15 femei și copii, martori tăcuți ai unei epoci în care Sahara era plină de viață. Două dintre aceste mumii, extrem de bine conservate, au devenit subiectul unui studiu revoluționar publicat recent în revista Nature.

„Am găsit prima mumie chiar în a doua zi de săpături. Am zgâriat nisipul și a apărut o mandibulă”, își amintește Savino di Lernia, profesor la Universitatea Sapienza din Roma și co-autor al cercetării.

Descoperirea acestor rămășițe bine păstrate a fost un miracol pentru cercetătorii care de ani întregi încercau fără succes să extragă ADN din astfel de condiții ostile.

Ce poți amesteca în mălaiul puilor ca să nu le mai trebuiască antibiotice. Rețeta bunicii pentru carne sănătoasă

Horoscop zilnic marți, 6 mai 2025. Se iau decizii importante, cine este suprasolicitat?

ADN-ul care rescrie originile: o populație izolată și necunoscută

După ani de încercări eșuate, echipa de cercetători a reușit, în cele din urmă, să recupereze ADN-ul complet (genomurile) a două dintre aceste femei, o premieră pentru o regiune atât de caldă și uscată. ADN-ul a fost analizat la Institutul Max Planck pentru Antropologie Evoluționară din Leipzig, Germania, de către geneticianul Harald Ringbauer și echipa sa.

Rezultatele au fost surprinzătoare și revoluționare: cele două femei aparțineau unei populații complet necunoscute până acum, care trăia izolată de restul continentului. Această populație avea o descendență genetică străveche nord-africană, care nu fusese detectată anterior în alte grupuri umane. Potrivit lui Ringbauer, acești oameni nu făceau parte din fluxurile migratorii cunoscute care au legat Africa sub-sahariană de nordul continentului, ceea ce contrazice teoriile anterioare.

Foto: Science.org

„Această izolare genetică ne arată că Sahara nu a fost întotdeauna un coridor de migrație, chiar și atunci când era verde și ospitalieră”, a explicat Ringbauer.

De asemenea, ADN-ul a demonstrat lipsa consangvinizării, ceea ce sugerează că acea comunitate era suficient de mare și conectată pentru a evita reproducerea în cadrul unui grup restrâns.

Cultura care a traversat deșertul: schimburi fără migrații

Poate cel mai fascinant aspect al studiului este contradicția aparentă între izolarea genetică a populației Takarkori și bogăția culturală a artefactelor descoperite. Deși aceste grupuri nu au migrat masiv și nu au avut amestecuri genetice semnificative cu alte populații, obiectele descoperite indică o interacțiune intensă cu alte regiuni ale Africii.

Cercetătorii au identificat ceramică provenind din Africa sub-sahariană, din Valea Nilului și din alte zone îndepărtate, semn că ideile, obiceiurile și tehnologiile circulau chiar și fără migrații de amploare. Această observație susține ipoteza că păstoritul a fost adoptat prin schimb cultural, și nu prin migrația unor populații din Orientul Apropiat, așa cum se credea anterior.

„Știm acum că au fost izolați genetic, dar nu și cultural”, a concluzionat di Lernia.

„Au făcut parte dintr-o rețea largă de schimburi care a modelat civilizația africană timpurie”.

Concluzie: o fereastră deschisă către un trecut uitat

Studiul ADN-ului antic din Takarkori oferă un capitol complet nou în povestea umanității. Nu doar că ne ajută să înțelegem mai bine modul în care oamenii au trăit într-un Sahara complet diferit de cel de azi, dar ne arată și complexitatea interacțiunilor dintre gene și cultură. Departe de a fi doar un deșert neospitalier, Sahara a fost odată un centru de viață, schimburi și inovație.

Pe măsură ce tehnologia de extragere și analiză a ADN-ului continuă să avanseze, este foarte probabil ca astfel de descoperiri să se înmulțească, oferindu-ne o imagine tot mai clară a rădăcinilor noastre comune și a felului în care omul s-a adaptat și a evoluat în cele mai surprinzătoare locuri de pe Pământ.