Misterul formării planetei Jupiter, rezolvat cu ajutorul supercomputerelor, dezvăluie un trecut surprinzător

Jupiter, cea mai mare planetă din sistemul nostru solar, a fost întotdeauna un subiect de dezbatere pentru oamenii de știință. Deși pare o sferă imensă de gaz și nori, adevărata enigmă se află în interiorul său: un nucleu diluat, complet diferit de cel solid al Pământului. Conform unui comunicat emis de Universitatea Durham, o nouă serie de simulări realizate cu ajutorul unui supercomputer schimbă radical felul în care este înțeleasă formarea gigantului gazos.

Ipoteza coliziunii, pusă sub semnul întrebării

Până recent, o teorie populară susținea că misterul nucleului diluat al lui Jupiter ar fi rezultatul unei coliziuni catastrofale cu o altă planetă în faza sa incipientă. Această ipoteză, formulată în 2019, sugera că materialele grele ale planetei au fost dispersate în straturile superioare, lăsând în urmă o structură instabilă.

Totuși, cercetătorii de la Universitatea din Durham, Marea Britanie, în colaborare cu specialiști de la NASA, institutul SETI și Universitatea din Ohio, au testat această teorie printr-o serie de simulări complexe. Folosind supercomputerul Cosma, capabil să recreeze evoluția Universului de la Big Bang până în prezent, aceștia au analizat în detaliu efectele unei coliziuni ipotetice asupra planetei.

Rezultatul a fost neașteptat: în niciuna dintre simulări, un impact nu a condus la apariția unui nucleu diluat. Din contră, materialele grele ar fi căzut din nou spre centrul planetei, refăcând rapid nucleul. Acest lucru înseamnă că, chiar și dacă o coliziune ar fi avut loc, nu ar fi putut explica structura actuală a lui Jupiter.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

O formare mai lentă și mai complexă

Pe baza acestor date, oamenii de știință propun o nouă ipoteză: Jupiter nu s-a format într-un singur eveniment spectaculos, ci printr-un proces de lungă durată. Nucleul său diluat ar fi rezultatul acumulării treptate de materiale grele și ușoare, absorbindu-le într-un ritm lent, pe măsura creșterii planetei.

Această teorie este întărită și de observațiile asupra lui Saturn, care prezintă o structură internă similară. Faptul că două dintre cele mai mari planete gazoase au nuclee diluate sugerează că acesta este un proces natural, comun în formarea giganților planetari.

Implicațiile sunt majore: înțelegerea mecanismului de formare al lui Jupiter nu doar că schimbă percepția asupra istoriei sistemului solar, dar oferă indicii esențiale despre cum se formează planetele gazoase în alte sisteme stelare.

Supercomputerele, cheia marilor descoperiri

Instrumentul central al acestor descoperiri a fost supercomputerul Cosma, utilizat la Institutul de Cosmologie Computațională din Durham. Grație puterii sale de calcul, cercetătorii au putut testa scenarii imposibil de verificat prin observații directe.

În plus, software-ul Swift, un program open-source folosit pentru simulări de galaxii și planete, a permis modelarea precisă a interacțiunilor dintre materiale. Aceste resurse tehnologice au demonstrat că mistere aparent imposibile, precum formarea nucleului unei planete uriașe, pot fi rezolvate prin știință și calcul de mare performanță.

Astfel, noua ipoteză oferă nu doar o explicație mai plauzibilă pentru istoria lui Jupiter, ci și o direcție de cercetare pentru viitoarele studii despre planetele gigant din alte colțuri ale galaxiei.