Mâna dreaptă a lui Isărescu intervine în scandalul presupuselor falimente în lanț din sistemul bancar – băncile nu se folosesc de banii voștri să dea credite, nu e adevărat că se păstrează doar 10% din depozitele oamenilor

BANI ȘI CURS VALUTAR

Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naționale a României. (Foto: Profimedia)

După ce un cunoscut economist a lansat în spațiul public ideea conform căreia „doar 10% din banii din depozite sunt păstrați de bănci, restul de 90% din bani fiind folosiți de bănci pentru a da credite”, mulți oameni s-au panicat și au început să creadă că sistemul bancar e la un pas de colaps. În această situație, un om-cheie din BNR intervine și liniștește apele, îndemând oamenii la calm și catalogând respectivele informații ca fiind false și alarmiste.

Conform unei analize a lui Cristian Bichi, consilierul guvernatorului Mugur Isărescu, informațiile furnizate de respectivul economist nu ar fi fondate. S-ar fi propagat în spațiul public niște idei false și alarmiste, consideră expertul BNR.

„Dacă ai depozite în bănci, ar trebui să citești acest articol, de asemenea dacă ai credite în lei. Puțini oameni știu că doar 10% din banii din depozite sunt păstrați de bănci, restul de 90% din bani fiind folosiți de bănci pentru a da credite: imobiliare, mașini, sandale etc. În această perioadă, în băncile din România este deranj mare.

BNR a început să arunce cu bani din elicopter pentru a ajuta băncile din România (Helicopter money). Bonus, avem cel mai mare nivel al ROBOR din ultimii 13 ani, cel mai mare nivel istoric al IRCC. Ieri, BNR a împrumutat 11 bănci cu 7,5 miliarde lei. Săptămâna trecută împrumutase cu 13 miliarde de lei”, a spus economistul.

Cristian Bichi, consilierul guvernatorului Mugur Isărescu. (Foto: ZF)

Cum răspunde BNR?

„Analistul nostru, în “Lecția zilnică de economie” de pe Facebook, ne atenționează că: “Puțini oameni știu că doar 10% din banii din depozite sunt păstrați de către bănci. Restul de 90% din bani sunt folosiți de bănci pentru a da credite: imobiliare, mașini (sic!), sandale (sic!) etc.”. Afirmația respectivă trimite la faptul că, în multe țări, băncile sunt obligate prin prevederi legale să mențină o parte din depozitele primite sub forma unei rezerve în cont la banca centrală. În același timp, ea se referă și la teoria creării de monedă prin mecanismul rezervei fracționare, teorie care, în prezent, este considerată eronată de economiști, ea rămânând doar ca un exemplu didactic în manualele universitare.

În economiile moderne, băncile creeză monedă privată atunci când acordă credite, înregistrarea creditului într-un cont de activ fiind însoțită concomitent de apariția unui depozit de valoare corespunzătoare într-un cont de pasiv. Prin urmare, băncile nu au nevoie de depozitele clienților pentru a da credite, așa cum susține analistul, relația de cauzalitate fiind exact inversă (“creditele fac depozitele”).

Fără a intra în dezvoltări teoretice, vom preciza însă că băncile nu pot crea în mod nelimitat monedă, sub formă de depozite bancare, un astfel de proces fiind supus unor constrângeri și desfășurându-se sub controlul băncii centrale. Totodată, vom sublinia că atragerea de depozite de la clienți este utilă băncilor pentru ca aceasta duce la creșterea disponibilităților lor bănești (rezerve) la banca centrală, asigurându-și astfel lichiditate; decontarea plăților dintre banci, în contul lor sau al clienților lor, se face prin utilizarea acestor rezerve”, conform expertului BNR.

„În lumea reală, sistemele bancare nu operează cu o rată universal valabilă de 10% a rezervelor minime obligatorii, aceasta fiind diferită, în general, de la țară la țară”

În cadrul discuțiilor legate de funcționarea sistemului bancar și a mecanismelor de politică monetară, este adesea folosit conceptul de „rezervă fracționară”, o practică prin care băncile sunt obligate să păstreze doar o fracțiune din depozitele primite, iar restul poate fi utilizat pentru acordarea de credite. Această idee este răspândită în literatura economică, însă, adesea, se simplifică procesele pentru a facilita înțelegerea. Totuși, realitatea operativă este mult mai complexă și nu se conformează unui tipar universal. Așadar, este important să înțelegem diferențele între teorie și practica bancară reală.

„Analistul afirmă că băncile păstrează 10% din depozitelor lor, această indicație numerică fiind, în fapt, o referire la rata rezervelor minime obligatorii. Valoarea menționată este însă cea folosită adesea de manualele universitare, pentru simplificarea calculelor, în demonstrarea mecanismului rezervei fracționare. În lumea reală, sistemele bancare nu operează cu o rată universal valabilă de 10% a rezervelor minime obligatorii, aceasta fiind diferită, în general, de la țară la țară. De asemenea, este util de știut că instrumentul de politică monetară “rezerve minime obligatorii (RMO)” nu este utilizat în toate țările lumii, Canada fiind un exemplu în acest sens. În România, ratele care se aplică, în prezent, unor elemente ale bazei de calcul a RMO sunt de 8% pentru cele denominate în lei și de 5% pentru cele în valută.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

O altă afirmație eronată a analistului este aceea că 90% din sursele financiare atrase de bănci de la clienții lor au drept contrapartidă credite. Din contextul postării, rezultă că un asemenea fenomen s-ar întâmpla peste tot în lume. În realitate, structura activului bilanțier al unei bănci, în funcție de modelul bancar adoptat și politicile individuale puse în practică, este mult mai complexă, pe lângă credite existând și portofoliu de investiții (titluri de valoare, efecte financiare), investiții imobiliare, etc.”, a mai explicat Cristian Bichi.

De ce nu există riscul să vedem bănci prăbușindu-se ca în SUA?

Consilierul guvernatorului Mugur Isărescu și-a continuat seria de explicații demontând și comparațiile făcute de economist cu unele evenimente nefericite de pe piața bancară din SUA. Expertul BNR a adus o serie de argumente care să susțină ideea că nu putem vorbi despre similitudini între România și SUA și, implicit, asupra sectorului nostru bancar nu planează astfel de scenarii apocaliptice.

„Analistul, reluând mantra că banii deponenților sunt blocați 90% în credite (oriunde în lume – sic!), consideră că este posibil, în absența unei bune comunicări publice a conducătorilor executivi ai băncilor din România, să vedem și aici falimente ca în SUA. Când este vorba de comparații internaționale trebuie însă manifestată foarte multă prudență.

Cauzele prăbușirii celor două bănci americane menționate de analist sunt specifice[iv]. În privința băncii Silicon Valley Bank (SVB), devenită simbolul crizei, factorii care au dus la faliment țin de caracteristici unice ale acestei instituții, cum ar fi: creșterea mult prea rapidă a bilanțului său, o bază de clienți restrânsă și o pondere ridicată a depozitelor negarantate.

Afacerile SVB s-au concentrat pe oferirea de servicii financiare firmelor de tehnologie, celor din domeniul capitalului de risc și angajaților acestora. Prin urmare, majoritatea depozitelor sale au provenit de la clienți aparținând unui singur sector economic (concentrare de risc), cunoscut pentru activitatea sa de tip “boom and bust”. Ca exemplificare a mărimii riscului respectiv, să reținem că primii 8 mari deponenți dețineau 5% din depozitele băncii.

De asemenea, fapt neobișnuit, aproximativ 95% din depozitele SVB depășeau suma de 250.000 de dolari SUA, care reprezintă suma maximă garantată de către fondul american de asigurare a depozitelor (FDIC). La problemele SVB a contribuit și dereglementarea bancară din 2018, ce a dus la relaxarea cerințelor de prudență bancară (inclusiv cele privind lichiditatea) aplicabile acestei bănci regionale, de talie relativ mică.

În cazul First Republic Bank, principalele cauze ale falimentului său țin de o proporție ridicată a depozitelor neasigurate deținute de persoane bogate, susceptibile a-și muta rapid depozitele la apariția primelor semne ale unei crize, și un raport credite/depozite de 111%. Ca element de noutate, să subliniem că un rol important în agravarea situatiei ambelor banci l-a jucat accesul clienților la digitalizare și media socială, care a amplificat mărimea și ritmul retragerilor de depozite.

Băncile din Romania nu au modele de afaceri similare cu cele ale băncilor regionale americane menționate de analist, structura lor bilanțieră prezentând un grad mai ridicat de diversificare. Totodată, ele se supun unor reguli prudențiale mult mai stricte, derivate din legislația bancară europeană. În contrast puternic cu situația SVB prezentată mai sus, în România, la 31 decembrie 2024, un procent ridicat din persoanele fizice, mai exact 99,4%, dețineau depozite bancare cu valori situate în cadrul plafonului de acoperire de 100.000 de euro în echivalent lei.

La aceași dată, cifra corespunzătoare pentru persoanele juridice era de 96,1 %. Fondul de garantare a depozitelor bancare din România (FGDB) garantează integral depozitele acestor persoane. Valoriile ridicate ale indicatorilor respectivi, care nu s-au schimbat semnificativ până în prezent, constituie un factor stabilizator de natură a limita o potențială panică bancară și o retragere semnificativă a depozitelor bancare. De asemenea, nu trebuie uitat că banca centrală dispune de instrumente pentru a susține instituțiile de credit cu lichiditate în caz de tensiuni financiare. În aceste condiții, trimiterea analistului că vom vedea curând falimente bancare în lant ca în SUA, cu retrageri rapide si masive de depozite, este hazardată”, a mai spus Bichi.

Acestea fiind spuse, Bichi trage un semnal de alarmă și îndeamnă cetăteții la calm și informare, considerând afirmațiile economistului ca fiind lipsite de fundament.

Urmăriţi-ne şi pe: