Mana, aurul alb al Siciliei: superalimentul biblic care se vinde cu 200 de euro kilogramul

Într-o lume în care fast-foodul și suplimentele sintetice domină rafturile, un fermier din Sicilia a readus la viață un aliment străvechi, menționat de nu mai puțin de 17 ori în Biblie. Este vorba despre mana, o rășină albă, rară, obținută din frasin, cunoscută pentru proprietățile sale calmante și terapeutice. Cu o istorie care se întinde pe mai bine de o mie de ani în regiunea mediteraneană, mana a fost aproape uitată în ultimele decenii, până când Giulio Gelardi a decis să o resusciteze și să o transforme într-un superaliment de lux.

Astăzi, mana este vândută cu prețul impresionant de 200 de euro pe kilogram și este folosită de chefi renumiți și de farmaciști pentru beneficiile sale nutriționale și medicinale. Departe de a fi un simplu moft gastronomic, acest produs a devenit un simbol al renașterii tradițiilor agricole și al revenirii la valorile autentice, conform Libertatea.

Reîntoarcerea lui Giulio Gelardi în orașul său natal, Pollina, în anul 1985, a marcat un moment crucial pentru acest produs ancestral. După 15 ani petrecuți în afara regiunii, Gelardi a descoperit că tradiția recoltării manei era pe cale de dispariție: „Când eram copil, toată lumea știa cum să extragă mana. Când m-am întors, erau mai puțin de 100 de fermieri care știau să o facă”, povestește el.

Cu o pasiune care depășește simpla agricultură, fermierul a început să documenteze, să experimenteze și să educe noua generație de cultivatori. A pus la punct o tehnică modernizată, denumită „mană curată”, care nu doar că a îmbunătățit igiena procesului, dar a dublat aproape producția. Gelardi nu s-a oprit aici: a început să distribuie pliante informative turiștilor, să organizeze demonstrații de recoltare și să vândă mana brută către cofetării, brutării și farmacii.

În anul 2002, datorită eforturilor sale, mana din Madonie a fost recunoscută oficial ca ingredient protejat de organizația Slow Food, un pas esențial pentru conservarea acestei practici și promovarea produsului la nivel internațional.

Un aliment rar, cu multiple beneficii terapeutice

Mana nu este doar o curiozitate culinară. Este un îndulcitor natural, care conține manitol – un zahăr alcool folosit și în industria farmaceutică – dar și minerale esențiale precum potasiu, magneziu și calciu. În plus, are proprietăți calmante și descongestionante, fiind folosită tradițional pentru tratarea constipației, a tusei, a durerilor în gât și chiar a rănilor pielii.

Profesoara Vivienne Spadaro, de la Universitatea din Palermo, confirmă potențialul terapeutic al manei: „Mana a fost folosită pentru constipație, tuse, dureri în gât și răni ale pielii datorită proprietăților sale calmante și descongestionante”. Cu alte cuvinte, mana nu este doar un simbol religios sau o relicvă a trecutului, ci un superaliment modern, valoros atât în gastronomie, cât și în medicină.

Recoltarea acestei substanțe necesită o conexiune profundă cu natura. Gelardi explică faptul că frasinii produc sevă tot anul, dar doar în cele mai călduroase zile se obține suficientă mană pentru a fi colectată. Este nevoie de experiență, intuiție și o doză de răbdare pentru a „asculta planta” și a înțelege când e momentul potrivit pentru extragere.

Din Biblie direct în farfurie: renașterea unei tradiții milenare

Reapariția manei pe scena internațională nu este doar meritul unui singur om. După recunoașterea oficială, Gelardi a fondat Consorțiul Manei din Madonie împreună cu alți fermieri locali, cu scopul de a promova produsul și de a atrage tineri interesați de agricultură tradițională.

Chef Giuseppe Zingales și alți bucătari renumiți au început să integreze mana în meniurile lor, transformând-o în ingredient-vedetă pentru deserturi sofisticate, produse de patiserie sau băuturi detox. „Fiecare tânăr care învață să recolteze mană asigură supraviețuirea unei tradiții vechi de secole”, spune Gelardi, convins că acest drum înapoi spre originile naturii este și calea spre viitor.

În final, mana nu este doar un produs exotic. Este o poveste despre răbdare, pasiune și renaștere. Un exemplu de cum tradițiile pot fi păstrate și adaptate într-o lume grăbită, în care autenticitatea începe din nou să fie apreciată. Și poate, cel mai important, este o lecție despre cum o singură persoană poate reînvia o cultură întreagă, dacă are curajul să asculte vocea pământului și a trecutului.