Lacul Tana, lacul sacru al Etiopiei care se colorează în verde toxic. Care este explicația științifică

De pe Stația Spațială Internațională, un astronaut a privit spre nordul Etiopiei și a surprins o imagine care a devenit simbolică pentru modul în care activitatea umană schimbă rapid fețele locurilor sacre. Lacul Tana, considerat de secole un spațiu sfânt al creștinismului etiopian și locul unde se află relicve, manuscrise vechi și mumiile unor împărați, nu mai apare în fotografii într-un albastru profund, ci într-un verde lăptos, deloc natural. Culoarea trădează înfloriri masive de alge și un ecosistem aflat sub presiune.

Lacul nu este doar un reper spiritual, ci și unul strategic: el adună apele a peste 40 de râuri și reprezintă punctul de pornire al Nilului Albastru, de care depind milioane de oameni din Etiopia și din aval, în Sudan și Egipt. De aceea, transformarea culorii apei din turcoaz în verde tulbure este mult mai mult decât o curiozitate vizuală – este un semnal de alarmă.

Cercetările recente asupra lacului Tana au fost coordonate de Bekalu Asres, inginer în resurse de apă la Universitatea Debre Markos. El folosește imagini satelitare pentru a urmări în timp schimbările de calitate a apei, atât în Tana, cât și în alte lacuri vulnerabile din Etiopia. Fotografia surprinsă de un astronaut pe 2 ianuarie 2017, de la aproximativ 400 km altitudine, arată clar două insule întunecate – Dek și Daga – înconjurate de o apă de un verde lăptos, aproape ca o vopsea diluată.

NASA explică această culoare prin înfloriri de alge stimulate de nutrienții aduși de pe uscat: îngrășăminte, sedimente erodate, ape uzate urbane. În mod normal, Tana ar trebui să apară într-un albastru închis, specific lacurilor de altitudine cu apă relativ curată. Schimbarea cromatică indică, de fapt, o schimbare ecologică.

Horoscop marți, 3 februarie 2026. Zi dificilă pentru două zodii, pot pierde o sumă importantă de bani

Cele trei zodii cu noroc la bani în săptămâna 2-8 februarie 2026. Vin câştiguri din multe direcţii

Lacul Tana are o adâncime medie de aproximativ 9 metri și se întinde pe circa 1.200 de mile pătrate, fiind unul dintre cele mai mari rezervoare de apă dulce de suprafață ale Etiopiei. El s-a format în urma unor vechi curgeri de lavă care au blocat văi fluviale și au creat un imens bazin natural. Cu timpul, apa a umplut acest bazin și a început să se scurgă, dând naștere Nilului Albastru. De aici și statutul de „cap de râu”: punct de plecare pentru un fluviu care hrănește câmpuri, orașe și baraje hidroelectrice în mai multe țări.

Pentru valoarea sa naturală și culturală, Tana a fost desemnat rezervație a biosferei UNESCO. Zona cuprinde nu doar apa lacului, ci și mlaștini, insule și sate tradiționale care adăpostesc specii de pești endemici, păsări migratoare și plante rare. Totuși, eticheta de „biosferă protejată” nu este un scut magic împotriva presiunilor crescânde ale agriculturii intensive și urbanizării.

Dek, insula agricolă care hrănește oamenii și apasă lacul

Dek este cea mai mare insulă din lacul Tana, întinzându-se pe circa 7 kilometri. Solurile sale închise la culoare provin din roca vulcanică veche, transformată în sedimente extrem de fertile. Nu e de mirare că aproximativ 70% din suprafața insulei este ocupată de terenuri agricole. Aici se cultivă cafea, mango, porumb și mei, culturi care hrănesc cei aproximativ 5.000 de locuitori ai insulei și alimentează piețele din orașul Bahir Dar de pe mal.

Poziția insulei sub Zona de Convergență Intertropicală aduce furtuni frecvente și ploi abundente. Ce nu se vede din satelit este felul în care aceste ploi spală solurile cultivate și duc în lac nutrienți și sedimente. Exact acești nutrienți – în special fosforul și azotul din îngrășăminte – devin hrană pentru alge, care se înmulțesc exploziv și colorează apa în verde.

Dek este un loc intens muncit, traversat de poteci înguste care leagă parcelele de satele cu acoperișuri metalice ce strălucesc în fotografiile aeriene. Bărcile din lemn fac curse zilnice între insulă și țărm, transportând oameni, saci cu recolte, lemne de foc și animale. Din apă, insula pare o inimă agricolă ce pulsează viață în mijlocul lacului.

În ciuda presiunii agricole, chiar și pe Dek există oaze de liniște dedicate spiritualității. Mănăstirile și bisericile ortodoxe etiopiene, ascunse sub umbrele de copaci înalți, păstrează manuscrise vechi, icoane și cruci sculptate, legând viața de zi cu zi de o tradiție religioasă de secole. Însă aceste enclave de verdeață nu pot compensa, singure, efectele combinării agriculturii intensive cu schimbările climatice.

Daga Estifanos, relicve imperiale într-un peisaj aflat în schimbare

Daga, cealaltă insulă importantă, este mult mai mică și mai izolată decât Dek. Ea se ridică abrupt din apă, formând o insulă-peninsulă stâncoasă pe care se află mănăstirea Daga Estifanos. Pentru mulți credincioși etiopieni, aceasta este unul dintre cele mai sfinte locuri din țară. Aici s-ar afla relicvele și mumiile mai multor împărați, păstrate în interiorul bisericii și protejate de călugări care respectă reguli stricte de acces. Pentru oamenii obișnuiți, malurile Daga rămân în mare parte „interzise”.

Această insulă, aproape lipsită de așezări permanente, pare desprinsă din alt timp. Din spațiu, Daga este o pană întunecată, scăldată în verdele laptos al lacului. Contrastul este brutal: relicvele unui trecut imperial, destinul spiritual al unei țări întregi și, în jur, un ecosistem care se modifică rapid sub presiunea prezentului.

Algele care colorează apa nu sunt doar o chestiune de estetică. Ele pot consuma oxigenul din lac atunci când se descompun, sufocând peștii și celelalte organisme. Unele specii pot produce toxine periculoase pentru oameni și animale. Într-un scenariu extrem, un lac care hrănește atât comunități umane, cât și o întreagă rețea de viață sălbatică se poate transforma într-un rezervor instabil, predispus la „închideri” temporare ale ecosistemului.

Cercetarea lui Bekalu Asres și a altor specialiști arată că supravegherea prin satelit este esențială pentru a înțelege viteza acestor schimbări. Imagine după imagine, an după an, se pot urmări zonele în care apa devine mai tulbure, unde apar mai des înfloririle de alge sau unde țărmurile sunt erodate. Pentru un lac ca Tana, în care istoria, spiritualitatea și resursele vitale se împletesc, astfel de date ar trebui să devină baza unor decizii politice ferme.

În final, transformarea culorii lacului Tana este un avertisment vizibil din cosmos. Sub suprafața acelui verde suspect se ascund tensiunea dintre nevoia de hrană și protecția naturii, dintre patrimoniul sacru și presiunea modernității. Insulele Dek și Daga, cu mănăstirile, relicvele și comunitățile lor, sunt acum în centrul unei povești globale despre cum activitatea omului poate schimba, în doar câteva decenii, un peisaj modelat de foc vulcanic și apă timp de milenii.