Kubler, prima cafenea renumită din București pentru ”intelectualii de cafea”. Înainte să apară Capșa, ea era vedeta Micului Paris

Înainte ca lumea bună din literatură, presă și nu numai să se întindă cu orele la povești, certuri și bârfe la mesele de la „Capșa”, o altă cafenea din oraș era privită drept cea mai bună și cea mai vestită printre bucureșteni. Este vorba despre „Kübler”, locul unde se strângeau deopotrivă scriitori, actori, ziariști și aristocrați, un adevărat epicentru al vieții intelectuale din Bucureștiul secolului al XIX-lea.

Înainte de Capșa, cafeneaua Kübler era locul frecventat de elita Bucureștiului

Cafeneaua Kübler nu era doar un simplu local unde se servea cafea, ci o adevărată instituție culturală. A fost primul loc unde scriitorii se întâlneau pentru a dezbate idei, a critica lucrări și a pune la cale publicații literare.

Ion Minulescu îi numea pe frecventatorii acestui loc „intelectualii de cafea”, aluzie la faptul că mulți dintre ei nu consumau decât o cafea ore întregi, dar produceau zgomot și idei care animau întregul oraș.

Cine era „papa Kübler” și cum a devenit protectorul scriitorilor

De ce au ales scriitorii cafeneaua Kübler? Putem spune că se datorează într-o mare măsură patronului său, un cetățean neamț originar din Heidelberg, un oraș din sud-vestul Germaniei.

Ce pensie are Laura Lavric, în 2025. Îndrăgita cântăreaţă de muzică populară se plânge de guvernanţi: „Nu se poate aşa ceva”

Pomii fructiferi care trebuie tăiaţi la început de aprilie pentru roade îmbelşugate. Vor rodi până toamna

Cunoscut sub denumirea de „papa Kübler”, acesta nu doar că servea cafea și gustări, dar îi și sprijinea pe boemii scriitori, permițându-le să rămână ore întregi cu o singură consumație și chiar să plătească pe datorie.

În tinerețe, „papa Kübler” fusese el însuși pasionat de literatură, așa că a dezvoltat o simpatie aparte pentru cei care se ocupau cu scrisul.

Deși afacerea sa ar fi putut prospera mai bine dacă atrăgea o clientelă mai bogată, el a ales să îi cultive pe acești intelectuali ai cafenelei, considerând că aduc faimă și prestigiu locației sale.

Într-adevăr, bucureștenii veneau nu doar pentru cafea, ci și pentru spectacolul certurilor și dezbaterilor aprinse dintre scriitori.

Vezi și: Amor și trădare, cu gust de ciocolată. Istoria Casei Capșa, ”singurul local intelectual” din Bucureștiul secolului trecut

Cafeneaua care a marcat istoria literară a Capitalei

Fiind un magnet pentru lumea intelectuală, era inevitabil ca numele cafenelei Kübler să nu ajungă în istoria literaturii române.

Aici s-a decis înființarea revistei „Literatorul” a lui Alexandru Macedonski, iar cafeneaua a devenit un adevărat cartier general al simboliștilor, care se opuneau curentului tradiționalist reprezentat de gruparea „Semănătorul”.

Nume mari precum Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Alexandru Vlahuță, Ioan Slavici, Emil Gârleanu sau Șt. O. Iosif frecventau acest loc.

În „Corigent la limba română”, Ionel Teodoreanu surprinde ceea ce el numea „intelectualii de cafea” – cei care se lungeau la discuții ca zațul și nu mai plecau cu orele de la mesele cafenelei.

”În genere, intelectualii sunt oameni care nu se ocupă cu nimic. Discută numai ce au făcut alții, și atâta tot. De obicei, discuțiile astea țin de dimineață până seara, se întind ca pecinginea de la o masă la alta și câteodată continuă chiar zile întregi, fără nici un rezultat propriu-zis. Verdictul judecății lor este mai totdeauna negativ.

Intelectualii nu admit niciodată nimic din ce se face în afară de cafenea. Intelectualii români, mai ales, sunt foarte exigenți. La Paris, ca și la București, de îndată ce se strâng doi-trei în jurul unei mese, se și constituie într-un fel de curte supremă, care condamnă fără milă aproape întreaga activitate omenească.

Noroc, însă, că omnipotența lor nu merge decât până la pedeapsa cu moarte. Altminteri, populația planetei noastre ar fi diminuată în mod simțitor. N-ar mai rămâne pe lume decât intelectualii de la cafenea.”, conform viabucuresti.ro.

Cafeneaua Kubler, Hotel Imperial. 1915, Calea Victoriei, București. Foto Once Upon A Time in Bucharest

Localul de pe Calea Victoriei devenea o arenă a dezbaterilor culturale

Deși la Kübler veneau unele dintre cele mai importante personalități din lumea simbolismului, aici se adunau și reprezentanți ai tradiționalismului.

Cele două grupări de scriitori, deși opuse ca viziune literară, coexistau în același spațiu, dar la mese separate. Ion Minulescu observa că, indiferent de orientarea lor, toți scriitorii de la Kübler aveau două trăsături comune: discuții aprinse și consumații modeste.

„Majoritatea intelectualilor discută în vânt și consumă pe credit. Tradiționaliști, însă, sau moderniști, toți intelectualii de la “Kübler” sunt boemi. Clienții care obișnuiesc să-și plătească totdeauna consumația se feresc să se apropie prea mult de mesele lor. În schimb, papa Kübler îi apreciază și îi cultivă ca pe niște buruieni de leac”.

Vezi și: Lovit de cutremure, neatins de bombe, supraviețuitorul războaielor. Palatul Cercului Militar Național din București, 150 de ani de istorie

Decăderea unui simbol: de la glorie la uitare

Clădirea în care funcționa cafeneaua Kübler se afla în stânga Palatului Regal, la parterul Hotelului Imperial, o clădire ridicată în 1880 de arhitectul Anton Onderka. Hotelul, cu fațada sa elegantă și interioarele luxoase, era un punct de referință pentru Bucureștiul aristocratic.

Din păcate, gloria cafenelei Kübler a început să apună în 1935, când Hotelul Imperial a fost demolat pentru a face loc extinderii Palatului Regal.

Cafeneaua s-a mutat pe strada Academiei, dar nu a mai avut farmecul de altădată. Între timp, intelectualii Bucureștiului își găsiseră alte locuri de întâlnire, Capșa și Corso, care au atras lumea literară și boemii orașului.

Astăzi, puțini își mai amintesc de Kübler, dar pentru cei care iubesc istoria Bucureștiului, numele acestui local rămâne sinonim cu perioada de aur a intelectualității românești. A fost mai mult decât o cafenea.

Kübler a fost un laborator de idei, o tribună a scriitorilor și un loc unde cultura se servea odată cu fiecare ceașcă de cafea.

Vezi și: ”Gingașa ctitorie” ridicată de un călugăr grec acum 300 de ani, distrusă de cutremurul din 1802 și readusă la viață de arhitectul Ion Mincu. Povestea Bisericii Stavropoleos din București