Ivan Patzaichin, copilul Deltei devenit cel mai mare canoist român. Campionul mondial s-a născut „pe apă”, a mers cu barca la școală, a câștigat bani din pescărie

Pe 5 septembrie 2025 se împlinesc patru ani de la dispariția lui Ivan Patzaichin, cel mai mare canoist român, campion mondial și olimpic, unul dintre cei mai valoroși sportivi din istoria României. Puțini sunt cei care cunosc povestea de viață a copilului modest din Delta Dunării care mergea la școală cu barca și câștiga primii bănuți ca ajutor de pescar, muncind alături de tatăl său.

Unul dintre cei mai mari sportivi români din istorie

Ivan Patzaichin este numele care a rămas înscris cu litere de aur în istoria sportului românesc și mondial. Povestea lui nu este doar cea a unui mare campion, ci și a unui copil simplu, crescut în inima Deltei Dunării, unde apa era drum, hrană și loc de joacă.

De la primele amintiri legănate de valurile bălții până la cele mai înalte podiumuri olimpice, drumul său a fost presărat cu efort, sacrificii și un talent rar întâlnit. În spatele zâmbetului său blând și al modestiei care l-au însoțit întreaga viață se află un destin impresionant.

Viața lui Ivan Patzaichin a fost una dublă: pe de o parte a rămas mereu legat de satul său natal, Mila 23, de pescuit și poveștile bunicului Perfil, iar pe de altă parte a devenit o legendă pe marile ape ale lumii, cucerind aurul olimpic și mondial.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

Ivan Patzaichin s-a născut în zi de mare sărbătoare

Ivan Patzaichin s-a născut pe 26 noiembrie 1949, în satul Mila 23, comuna Crișan, într-o zi de mare sărbătoare pentru localnici – Hramul Bisericii. Părinții săi, Vicol și Alexandra, au decis să îi dea numele sfântului zilei, Ivan. Încă de la primele clipe de viață, apa a fost parte din destinul său:

„Nici nu știu dacă m-am născut pe apă sau pe uscat“, spunea mai târziu campionul, amintindu-și de satul care se inunda des și unde, pentru a ajunge la vecini sau chiar la școală, trebuia să ia barca.

În acea perioadă, Mila 23 era o așezare mică, cu aproximativ 160 de gospodării. Fiecare familie avea lotci, indispensabile pentru pescuit și deplasare. Doar câțiva localnici își permiteau bărci cu motor.

Micuțul Ivan își petrecea mult timp pe apă, fie alături de tatăl său, fie la pescuit cu bunicul Perfil, cel care i-a deschis apetitul pentru povești și lectură.

„Era mare povestitor. Avea multe cărți din care îmi citea“, își amintea Ivan. În lotca bunicului adormea adesea, visând la lumi necunoscute și la orizonturi mai îndepărtate decât putea să bănuiască atunci.

Vacanțele de vară erau la fel de pitorești. Petrecute la Sulina, la bunicii din partea mamei, îl conectau și mai mult la specificul vieții de la Dunăre.

Drumurile spre Tulcea, orașul mai apropiat de civilizație, erau lungi și anevoioase, peste 50 de kilometri vâsliți cu lotca, o distanță care cerea rezistență și perseverență – calități care i-au fost de folos mai târziu în cariera sportivă.

Vezi și: A murit Ivan Patzaichin. Tragedie fără margini în sportul românesc

Ucenic în baltă și primii bani câștigați din pescuit

Adolescent fiind, Ivan a început să își ajute tatăl la pescuit. „Eram ucenic, iar tata era fruntaș, un bun pescar“, povestea el. Viața de ucenic pescar nu era ușoară, dar îi aducea satisfacții. Împreună cu tatăl său mergea în baltă, prindeau pește și îl duceau la cherhana.

Recompensa era consistentă pentru acele vremuri: 2.050 de lei, mai mult decât avea să primească, paradoxal, ca sportiv olimpic, unde salariul său ajungea la doar 740 de lei.

„Dar nu este asta o problemă“, spunea cu umor Patzaichin, semn că banii nu au fost niciodată scopul său principal, ci mai degrabă pasiunea și dorința de a-și depăși limitele.

Anii de ucenicie în baltă i-au șlefuit trupul și voința. Vâslitul, ridicarea plaselor, rezistența la frig sau la căldura verii au format din el un tânăr cu o forță aparte, gata să facă pasul spre marea performanță.

Ivan Patzaichin, la Campionatele Balcanice de la Snagov din 1977. Foto Adevărul

Începuturile carierei sale sportive

La 17 ani, Ivan Patzaichin a decis să încerce un drum nou, acela al sportului de performanță. A fost încurajat de câțiva consăteni care practicau deja kaiac-canoe și care reușiseră să devină campioni mondiali. Dorința lui era clară: „Am plecat cu gândul să fiu campion“.

Primele săptămâni nu au fost ușoare. A trebuit să învețe totul de la zero: cum să stea în genunchi în canoe, cum să își păstreze echilibrul, cum să vâslească corect. A fost o perioadă de adaptare dură, dar odată trecut acest prag, nimic nu l-a mai putut opri.

În martie 1967, Ivan a intrat în lotul Clubului Sportiv Dinamo București, club cu care avea să rămână legat pentru tot restul vieții: 43 de ani, dintre care 18 ca sportiv și 25 ca antrenor.

În doar un an și jumătate, la Jocurile Olimpice din Mexic din 1968, cucerea deja aurul la proba de canoe 2 – 1.000 m, alături de Serghei Covaliov. A fost începutul unei cariere incredibile.

Palmaresul olimpic și mondial al lui Ivan Patzaichin

De-a lungul carierei, Ivan Patzaichin a strâns un palmares impresionant. La Jocurile Olimpice a cucerit patru medalii de aur și trei de argint. Aurul a venit la Mexico City 1968, München 1972, Moscova 1980 și Los Angeles 1984, iar argintul la München 1972, Moscova 1980 și Los Angeles 1984.

La Campionatele Mondiale, a adunat nu mai puțin de 22 de medalii: 9 de aur, 4 de argint și 9 de bronz. În total, a fost de 8 ori campion mondial, o dată european și de 50 de ori campion național.

Un palmares greu de egalat, care l-a transformat într-unul dintre cei mai mari canoiști ai tuturor timpurilor. Un moment memorabil a fost cel de la Olimpiada din 1972, de la München. În timpul cursei, pagaia i s-a rupt longitudinal.

Orice alt sportiv ar fi abandonat, însă Ivan a continuat să vâslească și, spre surprinderea tuturor, a reușit să termine cursa. Imaginea lui ridicând pagaia ruptă a rămas un simbol al spiritului de luptă și al determinării care l-au definit.

Vezi și: Fiica lui Ivan Patzaichin, discurs emoționant la înmormântarea sportivului: ”Mi-am dat seama că tata nu a fost iubit de foarte multă lume” VIDEO

Ivan Patzaichin, antrenor și mentor

După retragerea din activitatea sportivă, în 1985, Ivan Patzaichin a rămas alături de sport, devenind antrenor la Dinamo București. Între 1993 și 2009, a fost coordonatorul lotului olimpic de kaiac-canoe al României. Ca antrenor, a cucerit peste 150 de titluri la Olimpiade, Campionate Mondiale și Europene.

Recunoașterile nu au întârziat să apară. Din 1968 a fost Maestru Emerit al Sportului, în 1982 a fost declarat Maestru Internațional al Sportului, iar în 1991 Antrenor Emerit.

În 1990 a primit Ordinul Olimpic Colanul de Platină din partea Comitetului Olimpic Internațional, cea mai înaltă distincție a acestui for. A fost și a rămas singurul sportiv român care a primit această onoare.

Copilul Deltei care a pus România pe harta sportului mondial

Dincolo de medalii și trofee, Ivan Patzaichin a rămas mereu legat de locul său natal și de valorile învățate în copilărie. A promovat imaginea Deltei Dunării, a încurajat turismul sustenabil și a rămas un simbol al modestiei. Pentru el, sportul nu a fost doar o profesie, ci o cale prin care putea inspira generații întregi să își depășească limitele.

Chiar și după ce s-a retras din activitatea competițională, Patzaichin a continuat să fie prezent în viața publică prin proiecte dedicate mediului și comunităților din Delta Dunării. Spiritul său de pescar, copil al apelor, s-a împletit cu cel de mare campion, formând un model unic pentru România.

Vezi și: Ce avere are Ivan Patzaichin. Afacerile din ultimii ani i-au adus bani frumoși

Sfârșitul unei legende, moștenirea unui campion

Ivan Patzaichin s-a stins din viață pe 5 septembrie 2021. Vestea a adus tristețe nu doar în România, ci și în lumea sportului internațional. Totuși, moștenirea sa nu s-a încheiat odată cu el.

Proiectele sale legate de Delta Dunării, de sport și de educația tinerilor continuă să inspire și să fie duse mai departe.

Pentru români, Ivan Patzaichin va rămâne mereu copilul Deltei, cel care a pornit cu barca spre școală și a ajuns să urce pe cele mai înalte podiumuri ale lumii.

Povestea lui nu este doar a unui campion, ci și a unui om care a arătat că simplitatea, munca și dragostea pentru rădăcini pot construi o legendă nemuritoare.