INTERVIU Sergio Ponti, toboșar Dirty Shirt – Italianul care s-a îndrăgostit de o româncă, de România, dar și de muzica noastră

Sergio Ponti este toboșar la cunoscuta și iubita trupă rock, Dirty Shirt, încă din 2022. Ne iubește țara pentru că „România l-a primit pe deplin” și n-ar mai vrea să se mute înapoi în Italia, țara sa natală, fiindu-i bine aici: „Aici e acasă”, spune el.

Și, ca tabloul să fie unul complet, Sergio este căsătorit cu o româncă care înțelege cum este să fii într-o relație cu un artist mereu pe drumuri, mereu în concerte, foarte rar acasă.

De altfel, despre soția sa, Sergio spune, cu o modestie cum rar îți este dat să întâlnești, „că ea este adevărata vedetă a familiei”.

Sergio Ponti a dat Playtech un interviu din care vei afla, poate, ceea ce nu știai despre trupa Dirty Shirt, dar și despre modul în care un italian a ajuns să cânte rock cu influențe folclorice românești și să-i placă la nebunie acest lucru.

INTERVIU Sergio Ponti (Dirty Shirt): „Întotdeauna mi-au plăcut trupele care îmbină diverse stiluri muzicale”

Playtech: Cum ai început colaborarea cu Dirty Shirt și ce te-a atras la acest proiect?

Sergio Ponti (Dirty Shirt): Undeva în primăvara lui 2022, câțiva prieteni mi-au spus că trupa căuta un toboșar pentru câteva dintre concertele contractate pentru acea vară.

Le-am trimis un e-mail de prezentare și, ulterior, la cererea lor, câteva videoclipuri cu mine cântând unele dintre piesele lor. A urmat o repetiție generală în care am cântat întregul setlist de două ori.

Următoarea dată când ne-am văzut a fost pe scenă, în Germania, la Dong Open Air 2022, unde am debutat live cu Dirty Shirt, pe 14 iulie.

Întotdeauna mi-au plăcut trupele care îmbină diverse stiluri muzicale, iar Dirty Shirt mi s-a părut ocazia perfectă pentru a urca pe scenă și a interpreta o varietate de genuri și ritmuri muzicale pe care le simt aproape de mine, de sufletul meu, mixate cu metal și rock. Trebuie să spun că am găsit locul perfect pentru stilul meu.

Sergio Ponti (Dirty Shirt) / Foto: Facebook

Playtech: Ce te-a făcut să alegi tobele? Cânți și la alte instrumente?

Sergio Ponti (Dirty Shirt): Îmi amintesc că am văzut videoclipul „One” al trupei Metallica pe MTV. Au fost ani în care chiar puteai asculta muzică grozavă pe acel canal de televiziune, iar tobele lui Lars Ulrich mi-au atras atenția prin inventivitate și felul în care erau integrate perfect în melodie.

La fel s-a întâmplat și cu un alt videoclip difuzat intens într-o vreme, „Wynona’s Big Brown Beaver”, de la Primus. După cum vezi, două stiluri foarte diferite de tobe, iar eu am fost atras de ambele.

Acasă am descoperit discuri cu Creedence Clearwater Revival, Eagles, Jethro Tull și Genesis, printre altele, și în scurt timp am început să încerc să cânt folosind un scaun și niște creioane.

Cred că acest lucru m-a ajutat să-mi dezvolt auzul și mi-a fost de folos ani mai târziu, m-a ajutat să mă formez – un proces care încă continuă, deoarece lucrez în permanență la dezvoltarea mea ca artist.

Am luat lecții de tobe timp de mai mulți ani de la Furio Chirico, un mare toboșar italian, și am avut ocazia să petrec timp cu Marco Minnemann, încercând să absorb conceptele lui despre independență și stil.

Am început să studiez la Conservator și am cântat la toate instrumentele de percuție cu clape și la toate accesoriile, dar cariera mea de toboșar a preluat controlul și nu s-a mai oprit.

Playtech: Care sunt cele mai mari provocări pentru un toboșar într-o trupă care îmbină atât de multe stiluri muzicale?

Sergio Ponti (Dirty Shirt): Să mențin totul coerent, cu putere, finețe și precizie în același timp. Încerc să cânt mai încet versurile, când Rini, Roby și fetele cântă, să intensific ritmul în refrene, să îl reduc din nou în cazul solo-urilor sau al părților cântate la instrumente acustice, care trebuie să se audă clar. Și toate acestea, fără să pierd intensitatea de care trupa are nevoie. Asta e adevărata provocare.

Sergio Ponti (Dirty Shirt) / Foto: Ciprian Vlăduț

Playtech: Cum ți-ai defini stilul de tobe și cum a evoluat de-a lungul anilor?

Sergio Ponti (Dirty Shirt): Cineva mi-a descris stilul ca fiind „modern-clasic”. Cred că asta se datorează influențelor mele muzicale, care sunt ancorate în rockul clasic și progresiv din anii ‘70 și thrash-ul din anii ‘80.

Stilul meu de tobe reflectă natural toboșarii care m-au influențat în copilărie: toți toboșarii de la Jethro Tull, în special Barriemore Barlow, care este preferatul meu din toate timpurile.

Apoi Lars Ulrich, Nick Menza (Megadeth), Pat Torpey (Mr. Big), Phil Collins, John Weathers (Gentle Giant), toți toboșarii de la King Crimson, toboșarii lui Frank Zappa, Charlie Benante (Anthrax), Dave Lombardo, Jeff Porcaro și Terry Bozzio.

Partea mai modernă încearcă să îmbine acel stil cu precizia pe care o caută toboșarii precum Thomas Lang, Marco Minnemann sau Mike Mangini. Încerc mereu să fiu atent la ce fac acești artiști pentru a vedea cum pot moderniza influențele vechi.

Au fost momente în care cineva m-a felicitat pentru o idee de tobe „nouă”, iar eu mi-am asumat meritul, dar adevărul e că exact același lucru l-a făcut Phil Collins în 1978, doar că într-o manieră modernă. Îi las să creadă că sunt un geniu, când, de fapt, doar interpretez în felul meu ceea ce au cântat idolii mei (n.r. „râde”).

Sergio Ponti (Dirty Shirt) / Foto: Krupek Paweł Krupka

Playtech: Presupun că ai avut ocazia să colaborezi cu mulți artiști. Există vreo colaborare care ți-a rămas cel mai aproape de suflet?

Sergio Ponti (Dirty Shirt): Deși am avut norocul să colaborez cu Ian Anderson, precum și cu mulți alți idoli ai mei, pot spune fără îndoială că faptul că sunt parte din Dirty Shirt este foarte important pentru mine. Este cea mai bună trupă și cel mai frumos proiect din care am făcut parte vreodată – sunt mândru să fiu asociat cu ei.

Playtech: Cum este atmosfera în trupă? Cum reușiți să funcționați atât de bine împreună, fiind atât de mulți?

Sergio Ponti (Dirty Shirt): Nivelul de IQ poate varia de la foarte ridicat la foarte scăzut într-o clipă, și toți reușim să facem această trecere exact în același moment. Suntem conectați atât în deciziile importante, cât și în momente absolut stupide.

Sigur, există și neînțelegeri, iar uneori suntem obosiți, flămânzi, vrem să mergem acasă sau chiar suntem bolnavi în turnee.

Muncim incredibil de mult, iar asta duce la oboseală, ceea ce poate provoca iritabilitate. Dar totul se rezolvă mereu printr-un râs bun și, mai mult sau mai puțin, făcându-ne unii pe alții de râs, dar totul cu prietenie și dragoste.

Playtech: Dirty Shirt are un sound unic, cu influențe folk. Cum te-ai adaptat la acest mix cultural, fiind italian?

Sergio Ponti (Dirty Shirt): Așa cum am mai zis, am crescut ascultând Jethro Tull și alte trupe care au avut influențe folk în muzica lor. De asemenea, mi-am făcut „ucenicia” și am învățat ce înseamnă să fii într-o trupă cântând cu Egin, o trupă italiană de folk/crossover, alături de care am cutreierat Italia și Europa în anii 2000. Îmi plac influențele muzicii tradiționale românești pe care le cântă Dirty Shirt.

Cum au uitat un chitarist într-o benzinărie din Anglia

Playtech: Care concert cu Dirty Shirt ți-e cel mai drag și de ce?

Sergio Ponti (Dirty Shirt): Mie, toate îmi sunt dragi, crede-mă. Când am început să cânt cu această trupă, mi-am propus să fiu atent și să îmi amintesc cât mai mult din toate experiențele și concertele, pentru că nu mai am 19 ani și vreau să profit la maximum de oportunitatea pe care am primit-o alături de acești oameni.

Cu Dirty Shirt, mereu apare ocazia de a avea o zi memorabilă: fie un public incredibil, fie un moment amuzant în culise, fie o situație tehnică care o ia razna sau chiar să uităm un chitarist într-o benzinărie din Marea Britanie.

Dirty Shirt / Foto: Iulia Kelt

Playtech: Ai cântat în multe țări. Cum văd scenele internaționale trupa românească Dirty Shirt? Dar țara ta de baștină, Italia?

Sergio Ponti (Dirty Shirt): Țări precum Polonia, Slovacia și Franța sunt înnebunite după Dirty Shirt. Cred că ne conectăm la un nivel muzical, pentru că mă îndoiesc că înțeleg prea multe din versuri, dar background-ul muzical și rădăcinile etnice creează o potrivire perfectă. Până acum nu am cântat în Italia, dar sper că se va întâmpla curând.

A aflat ce înseamnă „valoarea” românească: „Aici e acasă”

Playtech: Ai un moment preferat dintr-un concert sau turneu pe care ai vrea să-l împărtășești?

Sergio Ponti (Dirty Shirt): Cred că cel mai special moment a fost al doilea meu concert cu Dirty Shirt, la Pol’and’Rock 2022. Unii spun că am avut chiar și 90.000 de oameni în fața scenei la un moment dat.

Apoi, mai e și acel moment când Viorel, tehnicul nostru, m-a surprins în timp ce erau aruncați bani în mine când cântam. Atunci am învățat conceptul de „valoare” la români.

Întotdeauna aștept cu nerăbdare să cânt cu Dirty Shirt, pentru că nu există niciodată un moment plictisitor.

Playtech: Cum a fost tranziția la viața din România pentru tine și ce îți place cel mai mult aici?

Sergio Ponti (Dirty Shirt): Sunt aici de peste trei ani și iubesc țara. Simt că România m-a primit pe deplin. Nu există nicio șansă să mă mai locuiesc în Italia. Aici am găsit o comunitate extraordinară de oameni și muzicieni și nu plec nicăieri. Aici e acasă.

Playtech: Cum îți echilibrezi viața de familie cu cea de muzician? Spune-mi mai multe despre soția ta româncă, te rog.

Sergio Ponti (Dirty Shirt): Asta e o provocare grea, orice muzician profesionist îți va spune același lucru. E important să ai un partener care te susține și care să simtă că îl susții, la rândul tău. Nu este întotdeauna un echilibru ușor, iar eu sigur am dat greș de câteva ori.

Am cunoscut-o când cântam cu trupa românească Dordeduh, iar ea este adevărata vedetă a familiei, este scriitoare de cărți horror, are cărți publicate și manageriază propria editură, Tenebrous Press. Prin comparație, eu nu fac decât să lovesc chestii și să predau tobe la Drumeo.

Dirty Shirt / Foto: Iulia Kelt

Playtech: Ce fel de muzică asculți în afara rockului și metalului? Există genuri atipice în playlistul tău?

Sergio Ponti (Dirty Shirt): Pe lângă faptul că analizez toate albumele de rock clasic, metal și prog din istorie (dețin peste 5.000 de albume originale pe CD și vinil), ascult mult din ceea ce a fost etichetat stupid drept „yacht rock”.

Unele dintre cele mai bune tobe din toate timpurile se găsesc pe acele înregistrări: Steely Dan, Toto, Boz Scaggs. De fapt, să nu le spui băieților din trupă că părțile de tobe din una dintre noile noastre piese, „The Truth Lies”, sunt inspirate din ceea ce a cântat Liberty DeVitto pe un vechi album Billy Joel. Le place, așa că hai să lăsăm lucrurile așa cum sunt.

Playtech: Ce sfat i-ai da unui tânăr toboșar care își dorește să ajungă la un nivel profesionist?

Sergio Ponti (Dirty Shirt): Cântă pe înregistrări pentru a-ți dezvolta urechea și simțul ritmului. Învață să citești și să transcrii notația pentru tobe.

Învață să îți acordezi tobele și să obții un sunet bun atât din mâini, cât și din instrumentele pe care le ai. Cel mai important, să ajungi devreme (să fii la timp înseamnă deja să întârzii, mai ales pentru un toboșar) și pleacă dintr-o sală de repetiții doar atunci când ești sigur că toată lumea este fericită.

Playtech: Care sunt planurile tale de viitor, atât cu Dirty Shirt, cât și personal?

Sergio Ponti (Dirty Shirt): Aș vrea să termin niște lucrări pe care le avem în desfășurare prin casă până la sfârșitul verii și, în sfârșit, să reușesc să plec în vacanță cu familia.

Cu trupa, avem o listă foarte frumoasă de concerte în față și sper doar să fiu la fel de norocos ca până acum acum, cântând alături de Dirty Shirt.