Înainte să fie „băiatul sistemului”, Superman era un haiduc urban: lua de la bogați apoi dădea la săraci, bătea politicieni și cerea dreptate cu pumnii

Cu ocazia lansării noului film „Superman”, regizat de James Gunn și programat să ajungă în cinematografe săptămâna viitoare, redescoperim o fațetă uitată – sau mai degrabă ascunsă – a celui mai iconic supererou american. Figura actuală a lui Superman este cea a unui bărbat moral până la rigiditate, apărător al ordinii și simbol al valorilor conservatoare americane. Însă, așa cum arată un amplu material publicat de BBC Culture, Superman nu a fost întotdeauna așa.

La origini, în anii 1930, Superman a fost un personaj radical, chiar revoluționar. Nu era „băiatul bun” al sistemului, ci un justițiar social care își făcea singur dreptate, fără să ceară voie, fără mandat și fără menajamente. Era un fel de Robin Hood urban, dar cu pumnul strâns și cu zâmbetul ironic pe buze. Tocmai de aceea, în lumina revenirii pe marele ecran a acestui personaj legendar, merită să ne întoarcem în timp și să ne amintim cine a fost cu adevărat Superman – înainte să devină produs de marketing și figură pe pijamale.

Un erou născut din furie, sărăcie și marginalizare

Superman a apărut pentru prima dată în 1938, în revista Action Comics nr. 1, creat de doi tineri evrei americani, Jerry Siegel și Joe Shuster, crescuți în Cleveland, Ohio, în plină Mare Criză Economică. Nu erau milionari în Silicon Valley, nici scenariști din cercuri elitiste – erau copii de imigranți, născuți în sărăcie, într-o societate care îi respingea. „Dacă voiam să mergem la un film, trebuia să vindem sticle de lapte”, spunea Jerry Siegel. Această frustrare profundă față de nedreptate, sărăcie și excludere socială a fost transpusă în personajul lor: Superman era, în primele numere, „un campion al celor oprimați… jurat să-și dedice viața apărării celor în nevoie”.

Dar cum făcea el asta? Nu prin procese sau petiții. În primele povești, Superman dărâmă case de slum ca să forțeze autoritățile să construiască locuințe decente, bate politicieni corupți, împarte dreptatea cu pumnii și intimidează magnați fără scrupule. Într-o scenă celebră, zdrobește în palmă ceasul unui mafiot și îi spune calm: „Vrei să-ți arăt ce pot face și cu gâtul tău?”

„El nu era un super-polițist. Era un super-anarhist”, spune istoricul de benzi desenate Mark Waid, care l-a analizat în introducerea la o colecție de benzi desenate clasice Superman.

Primele benzi desenate îl prezentau ca pe un „super-anarhist” care bătea politicieni corupți și demola simbolic sistemul opresiv. (În imagine: coperta primului număr al benzii desenate „Action Comics”, lansată în 1938)

Justițiar social, nu vânător de extratereștri

La început, Superman nu era interesat de monștri, de dimensiuni paralele sau de conspirații galactice. Dușmanii săi erau foarte umani: politicieni mincinoși, directori de orfelinate abuzivi, patroni care reduceau costurile de producție în detrimentul vieții muncitorilor, patroni de presă care cumpărau ziare ca să facă propagandă. Era, cum afirmă istoricul Paul S. Hirsch, „un socialist violent”, un personaj care reflecta revolta unei generații tinere împotriva injustiției sistemice.

De fapt, întreaga industrie a benzilor desenate din acea perioadă era populată de autori evrei, femei, imigranți sau oameni de culoare – excluși de pe marile piețe ale publicității și jurnalismului. Benzile desenate erau, la acea vreme, o „margine a culturii”, un refugiu pentru creativitate radicală. Iar Superman era emblema acelui moment: simbolul unui vis politic, nu doar al unui vis personal.

Popularitatea uriașă și presiunile din perioada războiului au dus la transformarea sa într-un simbol conservator, obedient și „sigur pentru copii”.

De ce a fost „îmblânzit” Superman

Transformarea radicală a lui Superman începe odată cu creșterea popularității. Primele ediții se vând extraordinar, iar patronii companiei DC Comics își dau seama că pot scoate bani și din produse derivate: pijamale, perne, rechizite. Problema? Un Superman care dă jos primari din funcție sau distruge fabrici de mașini cu piese defecte nu vinde bine pentru copii. Așa că încep să îl „blandifice”.

Apoi vine Al Doilea Război Mondial. Pentru ca revistele să beneficieze de hârtie (supusă raționalizării), creatorii de conținut trebuiau să se alinieze cu linia patriotică oficială. Superman devine, astfel, „soldatul perfect”, iar temele sociale dispar rapid din povești.

În plus, Siegel și Shuster pierd și controlul asupra personajului: au vândut drepturile pentru doar 130 de dolari, iar în 1947 pierd un proces prin care încercau să le recupereze. Ironia e amară: creatorii unui erou al celor oprimați au fost, ei înșiși, exploatați.

Evoluția personajului Superman a urmat vremurile, atât din punct de vedere vizual, cât și al caracterului, trecând de la băiatul rebel, antisistem, la protectorul ordinii și al legii.

Superman azi: între nostalgie și reconfigurare

În anii ‘50, în epoca McCarthy și a isteriei împotriva „depravării culturale”, Superman devine un simbol al conservatorismului moral. Este „băiatul bun”, care salvează pisici din copaci și o păcălește pe Lois Lane. Până și ceilalți supereroi din DC încep să îl ironizeze, numindu-l „the big blue Boy Scout”. Dar, din când în când, câte un autor mai curajos readuce firimituri din trecutul său radical.

Astăzi, în plină eră a „reboot-urilor” și a revizuirii miturilor, mulți se întreabă dacă nu e timpul să revedem Superman cu ochii din 1938. În contextul polarizării sociale, al inechităților sistemice și al unui nou interes pentru activismul civic, Superman-ul original – cel care dădea cu pumnul în nedreptate – pare din nou relevant.

Filmul regizat de James Gunn, cu David Corenswet în rolul principal, promite să aducă o versiune mai umană și mai profundă a personajului. Dar rămâne de văzut: va fi Superman din nou acel haiduc urban care îi trage la răspundere pe cei puternici? Sau va rămâne figura plată a unui erou obedient?