30 oct. 2025 | 10:47

În aeroport, pe lângă bagaje pot fi cântăriți și pasagerii. Reguli la check-in impuse de unele companii aeriene. Unde se întâmplă și care este scopul

CHESTII
Share
În aeroport, pe lângă bagaje pot fi cântăriți și pasagerii. Reguli la check-in impuse de unele companii aeriene. Unde se întâmplă și care este scopul
Cântărire la check-in pentru pasageri, din motive de siguranță.

Cântarul de la aeroport nu mai este rezervat doar trolerelor. Pe anumite rute și la anumiți operatori, pasagerii sunt întrebați (sau, uneori, rugați) să își comunice greutatea ori sunt cântăriți înainte de îmbarcare. Dincolo de surpriza de moment, motivul este unul tehnic: siguranța zborului, mai ales atunci când vorbim despre aeronave mici, în care fiecare kilogram și modul în care este distribuit la bord influențează centrul de greutate și performanța la decolare.

În aviația regională, practica nu e o excentricitate, ci o procedură. Companii precum Cape Air, care operează avioane de tip Cessna 402 cu cel mult nouă locuri, pot solicita declararea greutății pasagerilor (inclusiv a bebelușilor) și a bagajului de mână. Pe baza acestor date, echipajul decide așezarea în scaune (față/spate) astfel încât centrul de greutate să rămână în parametri. Estimările greșite pot duce, în scenarii extreme, la dificultăți pe rulajul de decolare sau în primele faze ale urcării.

Unde se întâmplă și cum arată procedura

Pe rutele operate cu aeronave mici, cântărirea este frecventă și explicit legată de calculul de masă și centraj. La check-in, pasagerii sunt rugați politicos să declare greutatea; în unele cazuri, cântărirea se face efectiv, rapid și discret. Echipajul ajustează apoi plasarea pasagerilor și trim-ul, iar în situații-limită poate decide refuzul unor bagaje pentru a rămâne în limitele certificării.

În schimb, pe zborurile comerciale de tip „fuselaj lat” (lung-curier), transportatorii folosesc în mod uzual greutăți medii statistice. Acolo unde se face cântărire, ea este de regulă voluntară și anonimă, cu scop statistic, pentru calibrarea acestor medii. Exemple invocate frecvent sunt Finnair, Air New Zealand, Korean Air sau Bangkok Airways, care au rulat campanii punctuale pentru a actualiza valorile medii folosite în calculele operaționale.

Care este scopul real și ce NU înseamnă

Scopul declarat este siguranța: o distribuție corectă a masei asigură parametrii de performanță (distanță de decolare, viteză de rotire, panta inițială de urcare) și menține centrul de greutate în „envelopa” certificată. În cabina unui avion mic, diferențe aparent minore pot conta; de aceea, operatorii tratează subiectul ca pe o rutină tehnică, nu ca pe o curiozitate.

Important de precizat: practica nu echivalează cu o „taxă pe kilogramele pasagerului” pe zborurile comerciale uzuale. În afara segmentului de aviație regională, cântărirea – dacă există – nu este folosită pentru facturare individuală, ci pentru statistici de siguranță. Pentru companiile low-cost mari, regulile rămân concentrate pe bagaje (greutate, dimensiuni), nu pe greutatea corporală a pasagerilor.

Concluzia pragmatică: dacă zburați pe rute scurte, operate cu avioane mici, s-ar putea să vi se ceară o estimare (sau o cântărire) la check-in. E parte din „matematica” de zbor care ține aeronava în parametri și nu are legătură cu penalizări comerciale, ci cu o operațiune de siguranță standard.