Guillermo del Toro transformă filmul „Frankenstein” într-o poveste despre umanitate și fragilitate. De ce renunță regizorul la inteligența artificială

Noua adaptare a celebrului roman „Frankenstein” semnat de Mary Shelley poartă amprenta personală a regizorului mexican Guillermo del Toro, care a ales să își depășească reputația de maestru al horror-ului și să creeze o poveste despre frumusețe, sensibilitate și nevoia profundă de afecțiune. Filmul, prezentat în premieră la Festivalul de Film de la Veneția, aduce în prim-plan o creatură diferită de interpretările clasice, una care nu mai este definită doar prin frică și monstruozitate, ci prin dorința de a fi acceptată.

Del Toro, cunoscut pentru filme ca „Labirintul lui Pan” sau „The Shape of Water”, a scris propriul scenariu și a regizat povestea doctorului Victor Frankenstein (interpretat de Oscar Isaac), un om de știință arogant care reușește să dea viață unei creaturi construite din fragmente umane. Gigantul, jucat de Jacob Elordi, nu este însă un monstru clasic, ci o ființă blândă și vulnerabilă, care își caută locul într-o lume ostilă.

„Frica de prostia naturală, nu de inteligența artificială”

Una dintre declarațiile care au atras atenția la Veneția a fost modul în care Del Toro a vorbit despre temele actuale legate de tehnologie și frică, conform Variety. Regizorul a subliniat că nu se teme de inteligența artificială, ci mai degrabă de ceea ce el a numit „prostia naturală, mult mai răspândită”. Prin această afirmație, Del Toro a făcut trimitere la faptul că adevăratele pericole vin din deciziile oamenilor, din lipsa de empatie și din abuzul de putere.

Deși filmul său atinge tema utilizării abuzive a tehnologiilor moderne, regizorul a insistat că răspunsul la o epocă plină de frică, manipulare și intimidare nu poate fi decât arta și iubirea. În loc să ofere un horror tradițional, cu accente menite să provoace doar groază, el a ales să construiască o metaforă despre umanitate și despre fragilitatea care ne face pe toți vulnerabili.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

Această viziune se leagă și de modul în care Mary Shelley a scris originalul „Frankenstein” în 1818, punând accent nu doar pe dimensiunea științifică a poveștii, ci și pe dilemele morale și pe suferința unei creaturi care nu își găsește locul în lume. Del Toro a recunoscut că visul său de a ecraniza această poveste datează din copilărie și că a vrut să transmită filosofia și emoția textului clasic, mai degrabă decât să exploateze latura sa horror.

O producție fidelă emoției, nu efectelor speciale

Un alt aspect care diferențiază această adaptare de multe producții moderne este alegerea lui Del Toro de a evita pe cât posibil efectele speciale generate pe computer. În locul acestora, regizorul a construit decoruri reale, masive, somptuoase, care au permis actorilor să trăiască intens experiența scenelor. Din distribuție fac parte nume importante precum Christoph Waltz, Mia Goth și Felix Kammerer, iar atmosfera autentică a fost apreciată atât de public, cât și de critici.

Christoph Waltz a surprins audiența cu o glumă legată de efectele CGI, afirmând că „CGI este pentru ratați”, stârnind râsete și aplauze. Del Toro însuși a explicat că actorii reacționează diferit atunci când se află într-un spațiu real, înconjurați de decoruri palpabile, față de momentele când joacă pe un ecran verde. Această opțiune artistică se leagă de dorința regizorului de a reda frumusețea și emoția poveștii, nu doar senzaționalul vizual.

În final, Guillermo del Toro a spus clar că nu a dorit să facă un horror tipic. În viziunea lui, frumusețea unui astfel de film constă în capacitatea de a reflecta adevărata față a umanității. Iar această față nu este una monstruoasă prin aparențe, ci prin lipsa de înțelegere și de compasiune pe care oamenii o manifestă uneori față de cei diferiți.

Astfel, „Frankenstein” devine, în versiunea lui Del Toro, nu doar o poveste clasică reinterpretată, ci o lecție despre empatie, frică și iubire. Într-o epocă dominată de discuții despre tehnologie și inteligență artificială, regizorul reușește să aducă în față o întrebare mult mai profundă: cât de pregătită este omenirea să își înfrunte propriile slăbiciuni?