Generația Z și jobul perfect: între vis și realitate

Tinerii din generația Z, adică cei născuți între 1996 și 2015, sunt probabil cei mai analizați și criticați actori ai pieței muncii din prezent. În România, statisticile sunt dure: unu din patru tineri nu lucrează. Iar de aici pornește o dezbatere amplă despre pretenții salariale, așteptări nerealiste, lipsa pregătirii și, mai ales, un refuz tot mai pronunțat de a accepta ideea clasică de muncă: aceea care presupune efort. Iar cum „efortul doare”, cum spunea un sociolog român, tot mai mulți tineri aleg să amâne cât mai mult momentul angajării.

Nu vorbim despre o simplă lene, ci despre o schimbare de mentalitate. Generația Z este crescută într-un mediu digitalizat, unde totul se întâmplă rapid, instant, fără fricțiuni. Dar tocmai asta intră în conflict cu ritmul și așteptările pieței muncii, unde în continuare contează experiența, perseverența și adaptarea.

Un aspect tot mai des întâlnit pe piața muncii este diferența semnificativă dintre așteptările tinerilor și realitatea din teren. Mulți tineri își încep parcursul profesional cu așteptări salariale de 5.000–7.000 de lei sau chiar mai mult. Când sunt întrebați ce consideră „un salariu decent”, răspunsurile tind spre 1.000 de euro în sus, fără o experiență profesională solidă în spate.

Aici apare un dezechilibru clar: companiile caută angajați cu competențe, dar tinerii vin fără ele și, totuși, pun condiții. Loredana Stanciu, coordonatoare a unui Centru de Consiliere și Orientare în Carieră, recunoaște că mulți tineri se prezintă cu cerințe salariale mult peste nivelul lor de competență. Problema nu e lipsa ambiției, ci faptul că realitatea profesională e interpretată greșit sau neadaptat la contextul local.

De ce se întâmplă asta? Un motiv principal ar fi lipsa unui sistem educațional care să-i pregătească cu adevărat pentru piața muncii. Școala, așa cum funcționează azi, nu reușește să ofere tinerilor nici cunoștințele, nici motivația necesare pentru a înțelege ce presupune un job. Iar abandonul școlar masiv din România nu face decât să adâncească acest decalaj.

Muncă fără efort? Generația sensibilă

Sociologii atrag atenția că mulți dintre tinerii de azi sunt crescuți în ideea că trebuie să evite disconfortul cu orice preț, conform Digi24. Munca este sinonimă cu efortul, iar efortul înseamnă durere. De aceea, mulți preferă să nu se angajeze deloc decât să accepte un job considerat „prea greu” sau „nepotrivit”.

Romulus Oprica, sociolog, subliniază un adevăr dur: avem o generație care nu e pregătită pentru viața profesională, nici mental, nici educațional. Și aici nu este vorba doar despre România – alte țări europene, precum Spania, Suedia sau Grecia, se confruntă cu același fenomen. Lipsa unei culturi a muncii, accentuată de mediul digital în care totul pare ușor și rapid, duce la o respingere instinctivă a joburilor tradiționale sau care necesită implicare reală.

Totuși, există și tineri dispuși să înceapă cu pași mici, să învețe, să se adapteze. Aceștia caută un „punct de mijloc” între cerințele angajatorilor și propriile aspirații. Vor salarii decente, dar sunt dispuși să investească timp în formare. Sunt conștienți că, fără bază solidă, nu pot cere prea mult.

Soluții: adaptare, comunicare și răbdare

Ce e de făcut? Pe scurt: e nevoie de schimbare la toate nivelurile. Angajatorii trebuie să înțeleagă că noua generație vine cu un set complet diferit de valori. Nu mai funcționează modelul clasic al jobului de la 9 la 17, cu pauză fixă de masă și sarcini repetitive. Generația Z vrea sens, flexibilitate și recunoaștere.

Pe de altă parte, școala trebuie urgent să devină mai ancorată în realitatea pieței muncii. Programele educaționale trebuie să includă orientare profesională reală, colaborări cu companii, stagii de practică eficiente și competențe adaptate vremurilor – nu doar teorie.

Răzvan Iordache, specialist în marketing, propune un model mai flexibil, mai creativ: profesorii, angajatorii și tinerii trebuie să colaboreze pentru a găsi un sistem funcțional. Altfel, vom continua să pierdem tineri care fie pleacă din țară, fie aleg să nu lucreze deloc, trăind din resurse minime sau din sprijinul părinților.

În final, cheia stă în echilibru. Dacă vrei un viitor profesional solid, e nevoie de răbdare, deschidere și învățare continuă. Nu există job perfect de la început, dar cu pași mici și consecvență, poți construi cariera pe care o visezi.