Generația nouă, la psiholog. Cu ce probleme se prezintă tinerii în fața specialistului: „Mama și tata m-au traumatizat ” EXCLUSIV

Mihaiela Avramescu, psiholog cu peste 20 de ani de experiență, a dezvăluit cum s-a schimbat percepția noii generații asupra mersului la terapie. Iată care sunt cele mai frecvente probleme cu care ajung în fața specialistului, dar și cât și cum afectează, de fapt, comparațiile pe care le auzim încă din primii ani de viață.

Tinerii nu mai consideră o „rușine” mersul la psiholog

Chiar dacă mulți români sunt încă reticenți când vine vorba despre mersul la terapie, Mihaiela Avramescu, psiholog cu peste 20 de ani de experiență, a dezvăluit că generațiile tinere și-au schimbat percepția. Tinerii ajung în fața specialistului și nu se tem să pună întrebări despre subiecte care, în trecut, i-ar fi stânjenit pe unii.

„Pentru generațiile tinere este ceva absolut normal, așa cum te duci pentru o vizită la stomatologie sau pentru o vizită la medicul de familie. Chiar nu își mai fac niciun fel de probleme în ceea ce privește mersul la terapie, chiar am văzut cel puțin copiii de 12-14 ani că fac un titlu de mândrie din asta, chiar sunt mândri că au cerut ajutorul și că vor să-și repare problemele. Asta ține foarte mult de educație, dar ține și de impactul pe care psihologia l-a avut în ultimii ani în rândul populației.

Ce am observat la această tânără generație, lucru care mă încântă foarte mult, și ca părinte, și ca terapeut, este faptul că sunt foarte curioși. Sunt foarte curioși și, mai mult decât această curiozitate, pun întrebări. Și de cele mai multe ori, să știți că pun întrebări grele, întrebări pe care generațiile trecute s-ar fi temut să nu fie interpretate greșit sau să nu li se pună o etichetă vis-a-vis de aceste curiozități.

Pun întrebări despre absolut orice, mai mult decât atât. Nu se mulțumesc cu răspunsurile. Trebuie să-i duci până în momentul în care ei chiar înțeleg care este fenomenul și ce se întâmplă.

În al doilea rând, mi se pare o generație mult mai așezată. Au așteptări mari, dar aceste așteptări nu sunt de genul de a le depăși posibilitățile. Sunt foarte împăcați cu ideea: ‘Eu trebuie să fiu fericit, nu trebuie să câștig mari averi, nu trebuie să am mari resurse materiale ca să pot să trăiesc bine’”, a dezvăluit Mihaiela Avramescu.

Tinerii din România își doresc tot mai mult să ajungă la cea mai bună versiune a lor, iar în acest proces de autocunoaștere, mulți aleg să ajungă în fața unui psiholog, în încercarea sinceră de a se descoperi și de a înțelege mai bine cine sunt cu adevărat.

„Încearcă să-și caute și să-și aprofundeze abilitățile. Sunt curioși să știe: «Eu la ce sunt bun? Eu ce pot să fac?» Și sunt foarte sociabili.

Cred că asta este cea mai mare calitate a acestei generații, faptul că socializează extraordinar de ușor și nu se simt stingheriți de a vorbi, de a se manifesta, de a fi ei cu oamenii necunoscuți.

Lucru care pe celelalte generații le ținea într-o carcasă, într-o zonă din care nu ieșeam decât foarte rar. Ei se manifestă, trăiesc cu bucurie și, cel mai mult dintre toate, este faptul că, spre deosebire de ceilalți care încercau să își găsească identitatea, ei caută să-și accepte identitatea”, a spus specialistul.

„Pentru generațiile mai în vârstă mersul la psiholog este un semn de slăbiciune”

Diferența este vizibilă, spune Mihaiela. Generația 40-70 de ani încă privește cu ochi critici mersul la psiholog, ca pe un semn că nu sunt destul de puternici.

„Dacă vorbim despre generațiile mai în vârstă, 70-50 sau chiar și 50-40, încă mersul la psiholog este un semn de slăbiciune, un semn că nu poți să fii destul de puternic să faci față problemelor. Dacă vorbim despre generațiile tinere, mersul la psiholog chiar nu reprezintă deloc un tabu, este o normalitate, este un lucru care face parte din viață într-un mod cât se poate de firesc”, a menționat specialista.

În cazul tinerilor, social media, filmele, educația și podcasturile au dus la schimbarea percepției. „Psihologii nu au mai fost văzuți ca un bau-bau, care îți citesc mintea și te manipulează cum vor”, subliniază Mihaiela Avramescu.

Horoscop zilnic 6 decembrie 2025: Vești importante pentru o zodie, surprize pentru alte două

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

„Cred că era chiar necesar, pentru că, în momentul în care ducem o lipsă destul de mare de modele pozitive, tinerii își căutau răspunsul la foarte multe întrebări, negăsindu-l în școală, pentru că, dincolo de litera manualului, nu prea se mai face nimic referitor la abilitățile sociale, abilitățile de viață, abilitățile care să-i ajute pe acești tineri să se descurce cu așa-numita școală a vieții, cum o definesc ei.

A creat o nevoie, iar această nevoie s-a văzut în cabinetele psihologice. Copiii vin, pun întrebări, încearcă să-și găsească răspunsuri, încearcă să se redescopere, să descopere care sunt fenomenele din jurul lor și cum acționează sau cum reacționează ceilalți la ceea ce fac sau ceea ce gândesc ei”, a continuat specialistul.

Cele mai mari frământări cu care ajung tinerii la psiholog

Când vine vorba despre motivele pentru care decid să se programeze la psiholog, unul dintre ele este autocunoașterea. Mulți cred că dacă sunt diferiți, sunt mai puțin buni, iar în terapie învață să privească altfel lucrurile.

„Cea mai mare frământare pe care o au în momentul când ajung în cabinet este și întrebarea la care și noi, cei care suntem de o vârstă mai avansată, ne opunem de foarte multe ori și aceasta este: cine sunt eu? Copiii care vin în terapie încearcă să înțeleagă ce este cu ei, care sunt relațiile cu părinții și cum să le îmbunătățească, care sunt relațiile lor cu ceilalți și mai mult decât atât, să se înțeleagă, să se susțină, să se valorizeze, să-și descopere valorile, să-și descopere interesele și mai mult și mai mult decât atât să ajungă să se accepte.

Pentru că, din păcate, societatea actuală este în punctul în care, dacă nu ești într-un anumit mod, nu ești acceptat de ceilalți, vei fi supus unui stres prelungit, chiar bullying-ului și atunci acești copii, în primul și în primul rând, încearcă să accepte individualitatea și faptul că, chiar dacă par diferiți față de ceilalți, asta nu înseamnă că sunt mai răi decât ei”, ne-a explicat Mihaiela Avramescu.

Comparația, bună sau rea?

Comparațiile cu alți colegi, frați sau cu ceea ce vedem pe internet pot fi, uneori, surprinzător de utile, mai ales atunci când ne ajută să ne înțelegem mai bine pe noi înșine, să ne descoperim punctele forte sau să ne stabilim obiective realiste.

„Comparația există în viața noastră și, până la un anumit punct, este normală. E normal să ai niște repere după care să te ghidezi atunci când vrei să știi care sunt rezultatele. Avem etaloane pentru a observa orice din jurul nostru, etaloane cu care încercăm să aflăm cât de bun sau cât de mai puțin bun suntem.

Depinde acum și cum vedem această comparație sau cum este ea folosită. Dacă comparația este una echitabilă și ne comparăm pe anumite abilități, pe anumite deprinderi, dar numai pe acea bucățică, putem, într-adevăr, să vedem care este nivelul eficienței noastre”, a menționat psihologul.

Linia este, însă, extrem de fină și poate fi ușor depășită atunci când comparația nu se mai limitează la un aspect concret, ci este făcută în ansamblu, fără nuanțe. În astfel de cazuri, mulți ajung să tânjească după perfecțiune și, inevitabil, să se simtă inferiori, chiar dacă realitatea este mult mai complexă.

„Mai mult decât atât, în momentul în care comparația este făcută doar pentru motivare și este făcută în sens negativ, în sensul că «ia uite, tu de ce ai luat 7 și celălalt a putut să ia 8?», «de ce fratele tău poate să facă sport și tu nu?», «de ce verișorul poate să intre la facultate și tu nu?», în momentul în care facem genul ăsta de comparații și ele sunt folosite zilnic, copilul nu va învăța decât un singur lucru: și acesta este că locul doi nu contează.

În momentul în care ajungi să cauți numai perfecțiune, este foarte clar că, la un moment dat, vei începe să dai rateuri, pentru că vei pune foarte multă presiune pe tine. În momentul în care lucrurile nu vor funcționa, vei considera că ai eșuat, că ești un pierzător și, ca atare, este foarte simplu să se instaleze depresia și anxietatea. Stresul prelungit dat de această performanță zilnică iarăși va duce ca persoana respectivă să înceapă să dea rateuri.

Iar în momentul în care rateurile încep să se repete, bineînțeles că suferă stima de sine. Pentru că, dintr-o dată, privindu-ne prin aceste filtre care sunt total supradimensionate, vom ajunge la concluzia despre noi că nu suntem buni, nu suntem suficienți și nu avem nicio șansă de reușită. Și atunci, când știi că pierzi de la început, ce faci? Renunți”, a subliniat Mihaiela Avramescu.

Mersul la psiholog a devenit o modă?

Chiar dacă unii ar putea spune că mersul la psiholog a devenit o modă în rândul tinerilor, psihologul MihaielaAvramescu nu este deloc de acord cu această perspectivă. De-a lungul carierei sale, a întâlnit persoane care au ajuns în cabinet poate din simplă curiozitate, fără o nevoie clar conturată. Însă, chiar și așa, experiența a devenit un punct de plecare valoros în procesul lor de autocunoaștere și dezvoltare personală.

„Am avut vreo câteva cazuri în care tinerii au venit din curiozitate. Dar nu dintr-o curiozitate gratuită, în sensul că hai să văd ce este pe acolo, ci pur și simplu dintr-o curiozitate de a găsi un ajutor pentru probleme care nu păreau de sănătatea mentală, ci mult mai apropiate de o dezvoltare personală sănătoasă.

Și pentru cei care vin din curiozitate, și pentru cei pe care părinții, în dorința lor de a avea copii cât mai sănătoși, îi trimit în cabinet fără a prezenta probleme serioase sau care să deranjeze, venitul la terapie este un plus, pentru că intratul în cabinetul unui psiholog înseamnă, dincolo de rezolvarea unor probleme existente sau inexistente la acest gen de tineri, o redescoperire, o acceptare a sinelui, o încercare de a face față anumitor probleme care încă nu au apărut, prin găsirea unor scurtături, prin urmarea unor direcții, mult mai ușor de gestionat de către tineri.

Venitul în cabinetul psihologic este, de fapt, aș putea să mă gândesc, nu neapărat pentru că este lucrul care-l iubesc și pe care-l fac cu deosebită plăcere, dar pentru fiecare dintre noi, așa cum și eu am făcut ore de dezvoltare personală înainte să-mi încep activitatea, este chiar un fel de oglindă în care reușești să te vezi mult mai limpede decât dacă ai face-o singur”, a spus specialista.

Autodiagnosticarea, un pericol real

Se întâmplă tot mai des ca tinerii să-și pună singuri un diagnostic, bazându-se pe informațiile pe care le citesc sau le văd în mediul online. Deși accesul rapid la astfel de resurse poate părea util la prima vedere, acest obicei ascunde un risc real: interpretările greșite sau asumarea unor etichete nepotrivite pot complica situația și pot amâna momentul în care ajutorul unui specialist chiar ar putea face diferența.

„Termenul de traumă psihică trebuie, în primul și în primul rând, validat de un specialist. Limitele sănătoase sunt acele limite pe care le impunem celor din jurul nostru, atâta timp cât nu-i deranjează nici pe ei, nici pe noi și sunt în limitele moralității, ale eticii.

Cel mai des mi se întâmplă ca tinerii care vin în cabinet să se autodiagnosticheze cu depresie. De cele mai multe ori, să știți că se întâmplă și la maturi, la adulți, să facă confuzie între termenul de tristețe și termenul de depresie. Depresia nu este tristețe, depresia este o afecțiune care trebuie demonstrată prin mai multe investigații și al cărei diagnostic trebuie pus într-un cabinet de psihiatrie.

La fel se întâmplă, de cele mai multe ori, ca cei care vin în cabinet să se autodiagnosticheze cu anxietate, să confunde anxietatea cu frica. Frica este sănătoasă, frica este lucrul care ne face să ne păzim de pericole, care face parte din codul nostru genetic, acela de supraviețuire. Este perfect normal și sănătos să-ți fie frică, să-ți fie frică de situații inedite, să-ți fie frică de situații tensionate, să-ți fie frică de lucruri noi, de experiențe noi, să-ți fie frică inclusiv de a experimenta niște emoții la un nivel mult mai intens decât cele pe care le resimți în mod obișnuit”, a afirmat Mihaiela Avramescu.

„Mulți vin cu lecția învățată”

De altfel, ‘mulți vin cu lecția învățată’, spune psihologul Mihaiela Avramescu, făcând referire la tendința unor pacienți de a veni deja convinși că știu care e problema și, mai ales, cine este de vină.

„’Lasă că știu eu că sunt așa pentru că mama și tata m-au traumatizat, m-au abuzat, nu au fost părinții pe care mi-am dorit, nu au știut să îmi arate dragostea așa cum mi-aș fi dorit eu și de aia acum eu sunt incapabil să reușesc, nu ajung la succes, nu-mi găsesc fericirea.’

Din păcate, trebuie să le dau o veste proastă acestor tipuri de pacienți: faptul că întotdeauna, în viață, avem alegeri. Noi alegem dacă vrem să fim fericiți sau să nu fim fericiți.

Și întotdeauna durerea este cea care ne modelează sau ne frânge. Acum depinde iarăși de alegerea noastră. Noi suntem cei care decidem. Și dacă ne este mai ușor să ne plângem de cei din jur, dacă ne este mai ușor să dăm vina pe ceilalți și nu facem nimic ca noi să ne simțim mai bine, toată vina, de fapt, ne aparține”, dezvăluie Mihaiela Avramescu.

Sfatul unui psiholog cu experiență pentru tineri: „Perfecțiunea nu e totul”

La final, Mihaiela Avramescu a oferit un sfat sincer și valoros tinerilor aflați în procesul de autocunoaștere și a vorbit despre capcanele care îi pot abate de la drumul propriu.

„În momentul în care vin în cabinet, tuturor pacienților mei le dau două vești, una bună și una proastă. Vestea proastă este că nu suntem perfecți și oricât ne-am chinui, nu o să ajungem niciodată la perfecțiune.

În schimb, vestea bună este că suntem unici. Iar în această unicitate a noastră suntem minunați. Primul sfat pe care le-aș da tinerilor ar fi să-și găsească această unicitate, să vadă cu ce sunt ei diferiți de ceilalți.

Pentru că, din păcate, la ora actuală societatea ne îndeamnă să căutăm punctele de asemănare. Nu, să caute care sunt diferențele și să se bazeze pe acele diferențe, pentru că exact aceste diferențe sunt cele care ne vor scoate în valoare.

Ce capcane ar trebui să se ferească în procesul ăsta? În primul și primul rând, prima capcană ar fi aceasta de conformare. Nu trebuie să fiu ca ceilalți. Știți cum este? Oamenii care sunt comozi merg pe drumuri asfaltate. Oamenii care vor într-adevăr să facă ceva cu ei, o vor lua pe arătură și-și vor deschide singuri drumul lor.

Și cred că asta este una dintre capcane. Încercați să nu fiți comozi și să mergeți numai pe asfalt, pe drumuri create de alții înainte. Încercați, din când în când, când vă vine cheful, să o mai luați și pe arătură, deschideți-vă drumul vostru. Iar dacă drumul ăsta este bun, sigur va fi urmat și de ceilalți”, a încheiat Mihaiela Avramescu.