Gânditorul și Femeia șezând, vedete în Danemarca: artefactele de 7.000 de ani, mai valoroase ca aurul

Două dintre cele mai emblematice comori ale patrimoniului românesc au plecat temporar din țară pentru a fi admirate într-un muzeu din Danemarca. Este vorba despre celebrul Gânditor de la Hamangia și „Femeie șezând”, două statuete din lut vechi de peste 7.000 de ani, care spun o poveste despre începuturile conștiinței umane. Fiecare dintre aceste artefacte a fost evaluată și asigurată la o valoare uriașă: 4,3 milioane de euro, exact cât a fost estimată și valoarea coifului de aur de la Coțofenești, furat în ianuarie dintr-un muzeu din Olanda.

Gânditorul de la Hamangia și „Femeie șezând” nu sunt doar două piese de ceramică arhaică. Sunt considerate cele mai vechi reprezentări ale reflecției umane, într-o epocă în care majoritatea artefactelor preistorice reflectau teme de fertilitate, vânătoare sau magie. Descoperite în anul 1952 la Cernavodă, în județul Constanța, cele două figurine datează din perioada 5.000 î.Hr., făcând parte din cultura Hamangia, o civilizație străveche care s-a dezvoltat în zona de sud-est a României, între Dunăre și Marea Neagră.

Spre deosebire de alte artefacte din epoca de piatră, aceste statuete se remarcă printr-un element rar și tulburător: expresivitatea introspectivă. Gânditorul este reprezentat stând pe un scăunel, cu capul sprijinit în palme, în timp ce partenera sa, Femeia șezând, adoptă o postură de calm și meditație. Nu întâmplător, Gânditorul a fost comparat de-a lungul timpului cu sculptura „Le Penseur” a lui Rodin și apare azi pe reversul bancnotei de 200 de lei.

De la Cernavodă la Moesgaard: siguranță la standarde militare

Cele două artefacte au ajuns în siguranță la Muzeul Moesgaard din Beder, Danemarca, acolo unde fac parte din expoziția temporară „Mother Earth and the Divine Powers of the Stone Age”, deschisă între 10 octombrie 2024 și 10 august 2025. Evenimentul este dedicat celor mai importante simboluri spirituale și religioase ale epocii neolitice, iar piesele românești sunt atracțiile principale.

Muzeul danez a obținut girul autorităților române doar după ce a demonstrat că îndeplinește cele mai înalte standarde de siguranță și microclimat. Sala unde sunt expuse artefactele este o „cutie neagră” fără acces direct din exterior, dotată cu sisteme de securitate performante. Exponatele pot fi manipulate doar în prezența specialiștilor MNIR și doar în cazuri extreme – cum ar fi un incendiu, cutremur sau un atac terorist.

Mai mult, muzeul danez acoperă toate costurile: de la transport și paza pieselor, până la cheltuielile specialiștilor români care au însoțit lotul format din 52 de obiecte. Din valoarea totală asigurată, de aproape 12,5 milioane de euro, statuetele Gânditorul și Femeie șezând acoperă singure 8,6 milioane, adică mai bine de două treimi.

Cât de sigur e un împrumut în străinătate?

Pentru România, împrumutul artefactelor este un act de încredere dar și de responsabilitate. După scandalul furtului de la Muzeul Drents din Olanda – când a fost sustras coiful de aur de la Coțofenești și alte trei brățări dacice –, autoritățile culturale au devenit mult mai atente la partenerii externi. În cazul expoziției din Danemarca, contractul prevede că, indiferent de ce s-ar întâmpla cu piesele (furt, deteriorare sau pierdere), Muzeul Național de Istorie a României (MNIR) își păstrează în mod necondiționat dreptul de proprietate asupra lor.

Și mai interesant e faptul că MNIR se obligă să returneze despăgubirea primită în cazul în care piesele sunt recuperate. Astfel, dacă – ipotetic – cineva ar fura Gânditorul și autoritățile l-ar găsi peste ani, MNIR ar avea datoria de a da banii înapoi asiguratorului. Este o clauză rar întâlnită, dar care subliniază importanța excepțională a acestor simboluri culturale.

În mod ironic, tocmai tragedia coifului de la Coțofenești a determinat autoritățile române să fie extrem de vigilente. Muzeul danez a fost ales și pentru că a mai colaborat recent cu muzeele din România în cadrul expoziției „Out of Chaos”, vizitată de peste 200.000 de persoane. Așadar, expunerea celor două statuete în Danemarca nu e doar un exercițiu de imagine, ci și un semnal că România poate juca un rol activ în circuitul cultural european.

E fascinant cât de mult spune trecutul despre cine suntem azi. Ai merge să vezi o astfel de expoziție dacă ar ajunge și în România?