Explodează numărul de pensionari în România, un milion în plus în următorii ani. Cum se vor mai plăti pensiile
România se apropie de o criză demografică majoră, cu efecte directe asupra sistemului public de pensii. În următorii opt ani, aproape un milion de români vor ieși la pensie, un val generat de generațiile născute în anii 1967–1969, cele mai numeroase din istoria recentă. Impactul va fi dublu: bugetul asigurărilor sociale va fi supus unei presiuni uriașe, iar piața muncii va pierde o parte importantă din forța activă.
Fostul ministru al Muncii, Raluca Turcan, avertizează că problema nu mai este una teoretică sau statistică, ci ține de viața concretă a fiecărui român. Dacă statul nu ia măsuri rapide pentru a crește numărul contribuabililor și pentru a echilibra sistemul public (Pilonul I) cu cel privat (Pilonul II și III), România riscă să nu mai poată susține nivelul actual al pensiilor până la finalul deceniului.
Deficitul de la pensii crește, raportul angajați-pensionari se prăbușește
Datele oficiale arată că bugetul de pensii este deja în deficit cu aproximativ 5,4 miliarde de lei, în condițiile în care pensia medie se ridică la 2.814 lei. În lipsa unei reforme structurale, această valoare ar putea ajunge la 4.200 de lei în următorii zece ani, însă fără acoperire financiară.
Raportul dintre persoane active și pensionari a coborât la 1,3 la 1 – ceea ce înseamnă că un singur angajat susține, practic, un pensionar. În opt ani, acest raport ar putea scădea și mai mult, din cauza scăderii natalității și a plecării masive a tinerilor în străinătate. Rezultatul este un cerc vicios: mai puțini contribuabili, mai multe pensii de plătit și un stat tot mai dependent de împrumuturi sau majorări de taxe.
În 1968, de exemplu, s-au născut peste 512.000 de copii, iar în 1969 – alți 460.000. O mare parte dintre acești români vor deveni pensionari până în 2033. Doar femeile născute în 1967, aproximativ 212.000, pot solicita deja pensie anticipată din 2026, conform legislației actuale.
Pilonul I sub presiune: echitate și recalculare
Reforma pensiilor din 2024–2025, bazată pe principiul „la muncă egală, pensie egală”, încearcă să corecteze inechitățile istorice din Pilonul I. Totuși, aplicarea acestui principiu presupune un efort administrativ și financiar uriaș, într-un moment în care resursele bugetare sunt deja limitate.
Fostul ministru Raluca Turcan atrage atenția și asupra pensiilor de serviciu, care rămân o sursă de dezechilibru structural. În timp ce pensiile „obișnuite” sunt supuse recalculării și plafonării, cele speciale continuă să consume o parte semnificativă din buget, fără o contribuție proporțională. Fără o corecție legislativă, aceste diferențe vor adânci neîncrederea populației în sistemul public.
O altă direcție esențială este stimularea participării la muncă, în special în rândul celor peste 55 de ani, precum și creșterea gradului de formalizare a economiei. Munca „la negru” privează statul de miliarde de lei anual, bani care ar putea fi redirecționați spre plata pensiilor.
Soluția: Pilonul II și Pilonul III, dar și decizii personale
În viziunea experților, viitorul pensiilor românilor depinde de consolidarea sistemului privat. Pilonul II – fondul de pensii obligatorii administrat privat – ar trebui extins, diversificat și susținut printr-o creștere graduală a contribuției lunare, astfel încât să ofere randamente mai mari și să compenseze scăderea eficienței sistemului public.
Pilonul III, cel voluntar, este o opțiune pe care românii o pot folosi individual, contribuind lunar cu sume moderate, dar constante. Chiar și o contribuție de 100–200 de lei lunar, investită disciplinat timp de 15–20 de ani, poate face diferența între o pensie de supraviețuire și una decentă.
Pentru cei aflați aproape de vârsta pensionării, verificarea stagiului de cotizare și analiza oportunității unei pensii anticipate sunt pași esențiali. O întârziere voluntară de doar 1–2 ani în solicitarea pensiei poate aduce venituri mai mari și stabilitate financiară pe termen lung.
Ce ar trebui să facă statul în următorii ani
Pe termen scurt, statul trebuie să finalizeze procesul de recalculare a pensiilor și să aplice corect principiile de echitate. Pe termen mediu, e nevoie de politici pentru stimularea natalității, întoarcerea emigranților și atragerea de forță de muncă din străinătate. Totodată, digitalizarea completă a Casei Naționale de Pensii și transparentizarea contribuțiilor individuale ar putea readuce încrederea în sistem.
România se află într-un moment de cotitură. În mai puțin de un deceniu, un milion de oameni vor trece din categoria activi în cea de beneficiari ai sistemului public. Fără o strategie coerentă și fără o reformă susținută a celor trei piloni de pensii, riscul unui blocaj financiar devine real, iar generațiile tinere vor plăti prețul.